Diversificarea. O nouă etapă, o nouă abordare

Acum 3 ani începeam diversificarea alimentației cu băiețelul cel mare și eram foarte entuziasmată. Abia așteptam să îi pregătesc piureuri, să îl învăț să descopere gusturi noi și să ia masa cu noi în familie. Din păcate, rezultatul nu a fost cel așteptat și mult timp, masa copilului a fost motiv de stres pentru mine (și încă mai este uneori).

Am încercat mai multe variante: piureuri, bucăți de legume, l-am lăsat pe el să mănânce, am încercat să îl hrănim noi. Nimic nu mergea când venea vorba de masa de legume. Fructele, pastele și lactatele nu au fost niciodată o problemă, mânca foarte ușor, dar masa de prânz era un chin și am mai povestit despre asta aici.

A mai rămas foarte puțin timp și voi începe diversificarea alimentației cu cel mic. Dacă la cel mare abia așteptam să ajungem la această etapă și să mai iau o pauză de la alăptare, de asta nu mă grăbesc deloc. Pe de o parte știu că asta înseamnă multă muncă pentru mine, dar și trecerea la o nouă etapă. Simt că timpul a trecut prea repede și nu m-am bucurat suficient de mult de bebelușul meu. Pentru că efectiv nu îmi dau seama unde au trecut aproape 6 luni de bebelușeală.

Ce mi-am propus de data asta?

Să nu mă mai stresez

Prima dată eram atât de stresată de faptul că nu mănâncă, încât uneori mă durea pe mine stomacul când vedeam că refuză în mod repetat să deschidă gura. De data asta mi-am propus să îi ofer mâncare, iar dacă o refuză, să mai aștept. Dacă vrea să mănânce, e perfect, dacă nu, încercăm și a doua zi.

Să am mai multă răbdare

Unii copii nu sunt pregătiți să înceapă să mănânce hrană diversificată la vârste așa de mici. O să am răbdare până când va fi el pregătit să mânânce și altceva în afară de lapte. Nu a rămas nici un copil nediversificat. Laptele matern reprezintă cea mai importantă sursă de hrană pentru bebelușii până la 1 an. Voi prelungi alăptarea atât cât va fi nevoie.

Să respect ritmul lui

La primul copil țineam cu dinții să respect shema de diversificare.. Dacă scria acolo că trebuie să introduc un anumit aliment, mă chinuiam să respect planul. Abia mult prea târziu mi-am dat seama că schema respectivă este mai mult orientativă și contează mai mult ce vrea sau ce îi place copilului să mănânce.

Nu toți copiii șunt mâncăcioși

Eu am fost un copil model la capitolul mâncare. Soțul meu nu mânca aproape nimic când era copil. Cu toate astea, am ajuns amândoi până la vârsta adultă și acum ne face plăcere să experimentăm diverse alimente sau feluri de mâncare din bucătăria internațională. Avem câteva alimente care nu ne plac și pe care le evităm, dar destul de puține.

Și joaca este o formă de învățare

Abia târziu am înțeles că e mai bine să las copilul să mănânce singur cu mânuțele lui, chiar dacă asta însemna dezastru în bucătărie. Dar mi s-a părut infinit mai ușor să spăl în bucătărie după fiecare masă decât să mă chinui să îl fac să mănânce piureuri.

Repetiția este bună

Cel mare are câteva mâncăruri favorite, dar pe acelea le mănâncă cu plăcere. Prima dată am crezut că este o mare problemă, dar apoi am vorbit cu doctorul pediatru și mi-a explicat că unii copii pot să mănânce doar aceleași alimente pe perioade lungi, fără să se plictisească. Atât timp cât are un tonus bun, nu are carențe de vitamine, nu este nici o problemă.

Voi ce sfaturi aveți? Ce experiențe nu ați mai vrea să repetați?