Foaia de pupici

– Mami, pot să îi dau un pup lui Andy?

Vine cu ochii mici de febră, își trage nasul, tușește puțin și se trântește pe pat. E bolnav de nu mai poate și tot ce își dorește este să îl pupe pe frățiorul mai mic.

I-am explicat că nu este un moment bun să îl pupe, pentru că este bolnav și aș vrea să evităm să îi dea și celui mic boala. Dar tot mă întreabă din când în când:

– Mami, acum pot să îi dau un pup?

Și iar îi explic că trebuie să mai aștepte, că trebuie să ia medicamente să îi scada febra și ca apoi va putea să se joace cu el și să îl pupe.

Nici nu știu ce mă impresionează mai tare: faptul că îl văd bolnav sau că tânjește să își pupe frățiorul.

Încerc să îi țin cât mai mult separat, dar nu pot să îi izolez de tot. Până la urmă stau în aceeași casă, eu mă ocup de amândoi și fac ture între camere de la unul la altul. Cu toate astea, nu îl las sa se apropie prea mult de cel mic, nu îl las să îl îmbrățișeze și nici să îl pupe.

Ieri dimineață, când i-am văzut mutrița supărată că nu îl las încă să îl pupe pe cel mic, m-am gândit câ trebuie să găsesc repede o soluție. Prima dată i-am spus să îmi dea mie un pup și eu i-l voi da lui Andy, dar nu i-a placut foarte mult, așa că a trebuit să inventez repede altceva.

Așa a aparut Foaia de pupi! Cum funcționează? De fiecare dată când vrea să îi dea un pup frățiorului mai mic, se duce și trage o linie pe foaie. Iar peste câteva zile, când se face bine, vom număra câte liniuțe avem pe foaie și va putea să îi dea toti pupii la final. Până la prânz, situația arăta cam așa:

La un moment dat, se juca în camera lui și a venit alergând la mine:

– Mami, dă-mi un plix (pix) lepede (repede).

– Pentru ce îți trebuie, puiule?”

– Să trag o linie de pup!

M-am topit toată, am simțit cum mă împrăștii pe gresia din bucătărie, dar m-am regrupat si i-am dat repede pixul. A tras încă o linie pe foaie, apoi a fugit spre camera lui. Pe drum s-a oprit totuși lângă balansoarul frățiorului și i-a dat un pup.

– Mark, nu am zis că îi dăm toți pupicii când te faci bine?”

– Unul mic, mami! Ca e dulse (dulce)!

Ziceți voi, pot să mă supăr?