Ne apropiem de finalul campaniei Born Abroad și am lăsat pentru astăzi o poveste cu iz parizian. Se pare că francezii sunt foarte moderni și tăticii sunt încurajați să ajute cât mai mult mamele în îngrijirea bebelușului.
Atunci când mi-am propus să devin mamă, am vrut să mă asigur în primul rând că sunt bine eu. De aceea mi-am făcut o programare la ginecolog pentru un control și i-am spus că ne dorim un copil. El mi-a recomandat să încep să iau acid folic încă din perioada de concepție.
După ce am rămas însărcinată, am mers întâi să îmi fac analizele de sânge care să confirme sarcina. După ce mi-a fost confirmată sarcina, la 3 luni am avut prima ecografie obligatorie.
În Franța, ca în multe alte țări din Europa, sarcina este urmărită de moașă, care aici se numește “sage-famme”. Moașele sunt cadre medicale specializate în urmărirea sarcinii și tot ele asistă mama la naștere. Medicul intervine Doar dacă sunt probleme în sarcină pe care moașa nu le poate rezolva sau dacă este caz de naștere prin cezariană.
Din luna a patra am ales maternitatea unde voiam să nasc și am intrat în programul de acolo. Odată pe lună mergeam pentru analize de sânge, cântărit, măsurarea circumferinței burții. Îmi amintesc o fază simpatică de la una din aceste vizite. M-am urcat pe cântar și am constatat că acesta arăta cu 3 kg mai puțin. I-am spus moașei și mi-a zâmbit. Mi-a explicat că ele știu, dar îl lasă așa pentru moralul viitoarelor mame, să nu le deprime că au luat prea mult în greutate.
În luna a cincea se face a doua ecografie obligatorie la care viitorii părinți pot afla sexul copilului, dacă își doresc. Se mai face o ecografie în luna a șaptea și apoi doar dacă doctorul consideră că este necesar.
Angajatorul trebuie să îți permită să mergi la controalele medicale dacă programările sunt în timpul programului, fără să îți iei liber. Tot ce trebuie să faci este să anunți că mergi la control. Din luna a 7a ai dreptul la o reducere a timpului de muncă.
Toate examenele medicale din timpul sarciniii sunt rambursate 100% de asigurarea medicală obligatorie.
La maternitate se țin diverse cursuri de pregătire pentru naștere și pentru îngrijirea bebelușului. Eu am participat la două diferite și mi s-a părut foarte interesant pentru că sunt discutii libere și o “sage-femme” animă discuția și explică diverse aspecte.
Cezariană nu se face decât în caz de necesitate la fel și episiotomia.
Concediul prenatal este 6 sâptămâni înainte de data nașterii, dar de multe ori medicii mai acordă 2 săptămâni în plus având în vedere că ultimele luni sunt mai dificile, mai ales dacă ai de mers mult cu transportul în comun până la muncă.
În ziua în care am ajuns cu contracții la maternitate, am așteptat întâi într-o camera specială să ajung la dilatarea necesară pentru a mi se putea administra anestezia epidurală. Apoi am mers în sala de nașteri si acolo a venit anestezistul. Odată cablu conectat, nu am mai simțit nimic, dar aveam foarte multe cabluri atașate de mine: centură pentru monitorizare pe burtă, epidurală în spate și perfuzie cu antibiotic pentru că am streptococ auriu (se pare că multă lume este purtătoare, dar nu iese la analize mereu). În toată perioada aceasta a stat o moașă cu mine și monitoriza progresul travaliului.
Nu prea vedeam ce face acolo pentru că punea un cearșaf mare de la abdomen in jos, lucru care l-am apreciat pentru că nu mi se pare foarte interesant să vad. Asta însă depinde de percepția fiecăruia.
La final m-au întrebat dacă vreau să scot eu copilul, sau tatăl, sau dacă tatăl dorește să taie cordonul.
Dacă scădea efectul periduralei, mai băgau o doză. Nu voiau să “sufăr”, ca să am forța să colaborez la faza finală. Soțul (sau altă persoană de încredere) poate sta mereu acolo. Cel mai neplăcut mi s-a părut faptul că nu mă lăsau să beau apă deloc, îmi dădeau voie doar să îmi dau cu un spray cu apă pe față și pe buze.
Când a venit momentul expulziei, m-au instalat pe o masă de naștere și îmi spuneau când să respir, când să împing, cât să mențin efortul. Mie mi s-a părut foarte ok pentru că îmi spuneau exact ce trebuie să fac în funcție de ceea ce vedeau pe ecran. Mă întrebau mereu cum mă simt și puteam să văd pe ecran când era momentul maxim al contracției.
Îmi explica cum să dozez efortul în funcție de contractie (cât mai simțeam din ea, dar mă ajuta ceea ce vedeam la monitorizare).
Eu n-am avut episiotomie. Aceasta nu se face decât în caz de risc de ruptură gravă. Îți explică că este preferabil să taie cât și unde consideră că e mai bine pentru că o ruptură poate fi mult mai gravă.
După ce a ieșit copilul mi l-au dat în brațe pentru câteva momente și apoi l-au luat să îl măsoare, să îl cântărească și să îi facă evaluarea.
Apoi au început să scoată placenta. Mi-au explicit și de data aceasta ce fac și de ce se întâmplă.
După ceva timp am primit mâncare care nu prea mi-a plăcut. Am primit file de pește la abur și legume, care nu prea aveau nici un gust. Noroc cu bucata de pâine. Nu mai mâncasem din ziua precedentă seara și era deja ora 15h. Nu am înțeles de ce după atâta efort m-au amăgit cu o mâncare de regim.
Pentru mesele următoare ,meniul a fost chiar super bun și bogat.
Apoi mi-au adus copilul și mi-au arătat ce trebuie să fac pentru alăptare, cum trebuie să îl țin, dacă prinde bine sânul și cât trebuie să mănânce.
Mi-au adus cam tot ce aveam nevoie după naștere: paracetamol împotriva durerilor, tampaone de sân, tampoane intime. Am mai avut o discuție cu moașa despre contracepția pe durata alăptării, pentru că sunt altfel de pilule. De asemenea, mi-au povestit despre ședințele de reeducare a perineului care trebuie începute cam la 2 luni după naștere.
Concediul de maternitate este de 10 săptămâni, de aceea multe mame renunță repede la alăptare sau chiar din start. Din maternitate am primit pomă de sân și m-au încurajat să o folosesc, astfel încât să implic și tatăl în hrănirea și îngrijirea bebelușului.
După 48 de ore de la naștere mi-au spus că pot să plec acasă și dacă am nevoie să mai vină o moașă să mă mai ajute cu îngrijirea bebelușului. Am acceptat și a fost foarte pentru bine să stăm liniștiți în intimitatea casei noastre. La maternitate venea mereu cineva să ne întrebe dacă suntem bine, să ne aducă câte ceva: tampoane, apă, scutece, sau să ne arate cum să schimbăm și să îngrijim bebelușu. De aceea nu prea am reușit să mă odihnesc. Mi-a plăcut în schimb că mi-au arătat cum să îi fac băiță, cum să îi curăț nasul urechile, ochii și m-au învățat să nu îl îmbrac gros iar în camera să nu fac foarte cald.
Cel mai mult mi-a plăcut faptul că mi s-a respectat intimitatea, că mi s-a vorbit frumos, că am simțit că sunt respectată și că mereu aveau vorbe bune, de încurajare. De curățenia din spital nici nu am cuvinte. Totul era ireproșabil și nu mirosea “a spital”. Am născut la o maternitate de stat din zona Parisului.
Parteneri media: Qbebe, Diva Hair, Bebelu, Urban Kid, Centrul de parenting, Romania Healing, Naste Natural, CristinaOtel.ro, ZanaScutecel.ro, Johannasburg.ro, MamicaZburatoare.ro, Frunzaresc.eu, ȘiBlondeleGândesc.
Leave a Reply