Toți părinții care au cel puțin doi copii știu că vine un moment în care fratele mai mare vrea și el să redevină bebeluș. Motivele sunt ușor de înțeles: toată lumea îi acordă atenție celui mic, așa că deodată pare foarte interesant să o faci pe bebelușul.
Și noi am trecut prin astfel de momente și încă se mai întâmplă uneori ca cel mare să vrea să imite ce face cel mic.
Cum am procedat noi?
Nu i-am interzis niciodată, nu l-am facut de râs, nu i-am spus că e rușine sau că nu este voie, nu i-am spus că el este mai mare și nu se cade să se comporte ca un bebeluș.
Am luat fiecare moment ca pe o joacă, l-am lăsat să își satisfacă curiozitatea și apoi nu l-a mai interesat nici pe el a doua oară subiectul.
Care au fost tentațiile?
- La maternitate a vrut să stea și el în pătuțul oval pentru bebeluși
- La prima plimbare cu căruțul a vrut în landou
- La prima plimbare cu mașina a vrut în scoică
- A vrut să stea în pătuț și să îi punem să se învârtă caruselul
- A vrut pe masa de înfășat
- A vrut să îl țin în brațe și să îl legăn ca pe un bebeluș
- A vrut în sistemul de purtare
- A vrut să guste din laptele bebelușului
- A vrut să guste piure de morcovi acum câteva zile la prima încercare de diversificare
I-am zis “da” de fiecare dată și știți cât a durat fiecare episod? Maxim 2 minute, până s-a convins el că nu e nimic interesant și a plecat înapoi la jucăriile lui.
Ce s-ar fi întâmplat dacă îi spuneam “Nu”?
Probabil ar fi încercat și ar fi insistat din ce în ce mai tare pentru că știm cât de insistenți pot fi copiii cand își doresc ceva.
Ar fi avut vreun rost să îi spun “Nu?”
Sincer nu văd nici un motiv suficient de serios pentru care să îi fi interzis să facă ceva din toate astea, atât timp cât stăteam lângă el să îl supraveghem ca să nu se lovească.
Voi ați avut astfel de cereri din partea celor mari? Cum le-ați solutionat?
Leave a Reply