Cum trebuie să reacționăm atunci când copiii au prieteni imaginari?

Acum câteva săptămâni, mă întorceam cu Mark de la grădiniță într-o seară, când m-a întrebat dacă poate să îl invite la noi în vizită pe un anumit personaj, pe care îl mai auzisem menționat în jocurile lui. Credeam că este vorba despre un personaj din cărți sau din desene animate, dar abia atunci am realizat că Mark avea un prieten imaginar.

Imediat m-am panicat și o grămadă de întrebări mi-au venit în minte: E ceva în neregulă cu copilul meu? De unde a apărut acest prieten? Ce înseamnă dacă are un prieten imaginar? Ce trebuie să fac? Cum să reacționez?Trebuie să scăpăm de el, sau să îl acceptăm?

Am tras aer adânc în piept, mai mult ca să câștig timp de gândire și am început să îl întreb mai multe despre prietenul lui. Voiam să aflu mai multe despre această invenție, dar și să am timp să pregătesc un răspuns. L-am întrebat dacă prietenul lui este cu el la grădiniță, dacă este băiat, dacă este animal, dacă este mai mare, unde locuiește, când s-a mai jucat cu el, de unde se cunosc. Nu toate răspunsurile erau foarte clare, dar el inista cu un singur lucru: să îl invităm pe prietenul lui la noi în vizită, să se joace împreună. I-am spus atunci că va trebui să vorbim cu mama lui și să îi cerem voie și vom vedea ce putem face zilele următoare.

Seara, după ce s-a culcat, primul lucru pe care l-am făcut a fost să caut materiale și informații despre prietenii imaginari. Iată ce am găsit:

Când si de ce apar prietenii imaginari?

Vârsta de trei ani este vârsta la care imaginația copilului începe să crească. Observă lumea din jurul lui, imită și mai mult comportamente sau atitudini, dar mai ales își imagineză și creează scenarii. Prietenii imaginari apar în jurul acestei vârste și apariția lor este un semn că imaginația copilului se dezvoltă.

Deși mulți părinți se sperie și se tem că ar putea fi vorba despre probleme de socializare sau că acei copii se simt singuri, studiile arată exact contrariul. Copiii care au prieteni imaginari sunt de obicei sociabili și veseli, u o imaginație bogată, le plac mult poveștile și petrec relativ puțin timp la televizor. Prietenii imaginari apar cel mai frecvent la primul născut și de multe ori apare imediat după venirea pe lume a frățiorului mai mic.

“Orice copil care este născut primul își poate crea un astfel de prieten imaginar. Are nevoie de el. Al doilea sau al treilea copil rareori ajung să își creeze un astfel de prieten imaginar.” (T. Berry Brazelton – Puncte de cotitura) Frații mai mari pot distruge aceste personaje create de frații lor mai mici prin glume, îngrădind astfel libertatea lor de explorare, forțându-i pe cei mici să se adapteze mult mai rapid la realitate.

Prietenul imaginar poate fi un animal, un copil, un supererou sau o jucărie și de cele mai multe ori are o personalitate foarte bine definită și un nume. Prietenul imaginar poate fi uneori protectorul copilului, partenerul de joacă sau țapul ispășitor (copilul poate da vina pe prietenul lui pentru o poznă făcută).

“Prietenul imaginar poate realiza miracole. Poate face toate lucrurile rele și poate trăi toate lucrurile bune din visurile copilului de trei ani. Copilul va vorbi despre prietenul lui imaginar ca și cum ar fi real”. (T. Berry Brazelton – Puncte de cotitura)

Este ceva în neregulă cu copilul meu?

Richard Gilham, psiholog de copii spune: “Nu-ți fă griji, copilul tău este perfect normal, dar este și foarte creativ. Noul lui prieten este un rezultat al imaginației sale și este cineva cu care poate să exploreze lumea. De fapt, cercetările sugerează că acei copii care își crează prieteni imaginari sunt foarte sociabili și chiar le face plăcere să interacționeze cu oamenii. Așa că atunci când nu au cu cine să se joace, inventează un prieten!”. Sursa aici.

Atunci mi-am dat seama că trecuse ceva timp de când nu mai veniseră copii în vizită la noi, din cauza diverselor viroze și boli care îi loviseră fie pe ei, fie pe noi. Așa că Mark își crease un personaj, care suplinea rolul acesta, de prieten de joacă venit în vizită.

Ce putem afla despre copil prin prietenii imaginari?

Privind interacțiunea copilului cu prietenul lui imaginar, putem afla despre fricile, supărările sau dorințele copilului. De exemplu, dacă prietenului imaginar îi este frică de întuneric, atunci probabil copilului îi este frică de întuneric. Dacă prietenul imaginar nu vrea sâ mănânce broccoli, atunci aceasta este doar o modaliate mai creativă de a copilului prin care încearcă să ne spună că nu vrea să mănânce broccoli.

Prietenii imaginari îi pot oferi copilului o modalitate de a afla cine este sau de a explora noi impostaze. Poate să își controleze prietenii, se poate identifica cu anumite roluri pe care ar vrea să le încerce (ex: acela de părinte, de educator), toate aceste jocuri contribuind la definirea identității copilului.

Ce atitudine trebuie să avem față de copil în ceea ce privește prietenii imaginari?

Respectul este cea mai bună atitudine pentru orice implică copilul și asta include și imaginația sa. Dacă îl certăm și încercăm să îi explicăm că acel prieten nu există, el se va închide în el și tăiem astfel o punte de conectare cu copilul. Mai mult, putem înfrâna imaginația și creativitatea acestuia.

“Nu faceți mare caz din asta! Asta înseamnă nici să îl contraziceți, nici să râdeți de el.” Richard Gilham, psiholog de copii

Sunt copii care își roagă părinții să pună un tacâm la masă în plus pentru prietenul lor, sau așa cum mi-a cerut mie Mark, să îl invităm în vizită pe prietenul lui. Dacă cerința nu este una absurdă, cel mai bine ar fi să îi facem pe plac copilului.

Ar trebui să ne temem de existența unui astfel de prieten imaginar?

Cea ma mare temere a părinților este legată de retragere sau de izolarea copilului. De aceea trebuie sa observăm dacă atunci când se întâlnește cu prietenii reali sau cu colegii de grădiniță copilul interacționează cu aceștia sau preferă să rămână retras. “Dacă un copil nu se poate desprinde de prietenii săi imaginari pentru a se alătura celor reali, și eu mi-aș face griji. […] Dar dacă se poate desprinde de lumea sa intimă pentru a se juca și alătura altor copii, eu nu mi-aș face griji.” (T. Berry Brazelton – Puncte de cotitura)

Unii copii se pot folosi de prietenii imaginari pentru a minți, pentru a scăpa dintr-o situație neplăcută, dând vina pe acesta. Copiii sunt la o vârstă la care nu fac foarte bine diferența dintre minciună și dorință, de aceea nu trebuie neapărat să îi certăm sau să îi pedepsim. Trebuie totuși să le atragem atenția că nu este frumos să dea vina pe alții și că nu este nevoie să mintă atunci când greșesc. Putem să le reamintm care sunt regulile și să le spunem că și prietenii lor trebuie să respecte aceste reguli.

Când dispar prietenii imaginari?

În jururl vârstei de șapte ani, copiii încep să perceapă mult mai bine realitatea și atunci dispar și jocurile de imaginație. Potrivit lui Marjorie Taylor și colegilor ei de la Universitatea din Oregon, până la vârsta de 7 ani, aproximativ 37% dintre copii au un prieten imaginar. Sursa aici.

După ce m-am liniștit în legătură cu prietenul nostru imaginar, am intrat puțin în rol și i-am făcut pe plac lui Mark. De câte ori amintește de prietenul lui, ne comportăm foarte normal, întrebăm ce mai face, pe unde a mai fost de ultima dată când s-au văzut și dacă mai vine la noi în vizită. Iar acum este prietenul nostru al tuturor, nu doar al lui Mark.