“Mami mi-e foame! Mami, mi-e sete! Mami, uite ce am construit! Mami, vreau în brațe! Mami, am desenat asta pentru tine! Mami, unde ești? Mami, ce faci acolo? Mami, vino aici! ” cântecul pe care îl aude o mamă în fiecare zi!
Uneori mă simt copleșită și nu știu cum să mă împart, la care “Mami!” să răspund întâi, uneori am impresia că brațele mele sunt prea mici ca să îi cuprindă pe amândoi, că timpul e prea puțin ca să îl împart la doi. Dar îmi dau seama că de fapt este un privilegiu. Acela de a fi mamă a doi copii minunați, sănătoși și veseli.
Totul a inceput cu un plâns de copil. Plânsul copilului meu la câteva secunde dupa ce a venit pe lume. Nu îl văzusem, dar îl iubeam deja și i-am spus asta din prima clipă. Plânsul era modul prin care mă căuta, felul lui de a striga “Mama!” Și când am început să îi vorbesc, plânsul a încetat. Mi l-au dat să îl pup și să îl mângâi, iar pielea lui era incredibil de caldă și de fină. A fost cel mai delicat lucru pe care l-am simțit până în acel moment. Și ochii mi s-au umplut de lacrimi de fericire și de atunci am avut parte de multe momente emoționante: când a zâmbit prima dată, când s-a rostogolit prima dată, când a bătut prima dată din palme, când a făcut primul pas. Dar mai ales când mi-a spus prima oară “Mama“. Și de atunci, aud în fiecare zi acest cuvânt minunat.
Am plâns când mi-a spus prima dată “Mama, Besc!” (Mama, te iubesc) sau atunci când a spus “Mami, moasă!” (Mami, ești frumoasă). M-a emoționat atunci când eram bolnavă și a venit să îmi spună “Mami, pup!” și m-a mângâiat. A avut o perioadă în care mi-a spus “Aca”, dar nu m-am supărat pentru că brațele lui tot pe mine mă căutau atunci când aveau nevoie de ajutor și alinare.
Acum șase luni, un alt glas de bebeluș a început să mă strige și chiar dacă încă nu spune “Mama“, plânsul lui înseamnă același lucru: “Mami, am nevoie de tine!”. Mă strigă când îi este foame, mă strigă când se plictisește sau când îl enervează o jucărie, mă strigă când rămâne blocat pe burtă și nu se mai poate rostogoli, mă strigă când se trezește. Iar brațele lui mici și pufoase se întind spre mine atunci când vrea în brațe și ochișorii mici și rotunzi zâmbesc când mă văd.
Știu că ne plângem mereu despre cât de greu este să fii mamă, să crești copiii, să îi hrănești, să îi educi, să îi învețe să fie oameni. Dar sper că peste ani ne vom aminti doar momentele frumoase: zâmbetele, momentele de joacă pe covor sau în zăpadă, chicotelile de dimineață, poveștile spuse cu voce joasă înainte de culcare, replicile haioase pe care ni le dau sau momentele în care ne emoționează până la lacrimi cu un gest, dar mai ales cu un cuvânt: “Mami!”
Pentru că acesta este cel mai frumos mod în care ne poate striga cineva.
La multi ani, dragi Mămici! La mulți ani și cât mai multe momente frumoase alături de copiii voștri!
Leave a Reply