Nu mai sări! Nu pune mâna! Nu umba acolo! Nu trage de ușa aia! Nu băga mașinuta acolo! Nu îl trage pe fratele tău de mânuță! Nu arunca mâncarea pe jos! Nu colora pe covor!
În unele zile, aveam senzația că a fi parinte este echivalent cu a fi un arbitru de tușă care scoate fluierul la fiecare mișcare greșită. Si mă enervam, și eram supărată, că vezi Doamne, nu mă mai înțelegeam cu copilul. Dar cel mai tare începuse să mă enerveze faptul că mereu îi interziceam ceva copilului și toate îndemnurile mele începeau cu “NU” sau conțineau o interdicție.
Mai mult, uneori aveam impresia că nici nu mai aude ce îi spun și că vorbele mele sunt doar zgomot de fond. Situația asta dura de ceva vreme și eu tot căutam răspunsuri în cărți de parenting, pe grupuri de părinți sau discutam cu prietenii care au copii de aceeași vârstă.
Soluția am gasit-o într-o carte pe care o aveam de ceva timp pe noptieră, dar pe care nu reușisem să o parcurg în totalitate. Cartea se numește “Nu există copii răi“, scrisă de Janet Landsbury. Un anume subcapitol scurt de o pagină, m-a făcut să mă gândesc că ar trebui să schimb modalitatea prin care comunic cu copilului meu, ca el să mă asculte și să înțeleagă mai ușor ce vreau să îi transmit. Capitolul se numește “Transformă-l pe NU în DA” și explică de ce este mai bine să le transmitem copiilor mesaje pozitive, în locul celor negative.
Auzisem cu mulți ani în urmă, înainte să devin părinte, de această tehnică de parenting care susține că este mai bine să nu îi spui prea des “NU” copilului. Dar atunci mi s-a părut aberant, pentru că eu înțelegeam prin asta că trebuie să lași copilul să facă ceea ce vrea. Citind însă ceea ce spune Janet Landsbury, am înțeles că tehnica se referă de fapt la reformularea mesajului negativ și transformarea lui într-un mesaj pozitiv. Mai exact, în loc să îi spui copilului “Nu mai sări în pat“, să îi spui “Te rog frumos să stai liniștit pe pat“. (Da, știu. Tuturor copiilor le place să sară în pat, dar la noi a funcționat varianta “Vreau să stai liniștit pe pat, până îl schimb pe fratele tău“).
Deodată o nouă perspectivă de comunicare s-a deschis pentru mine și am început să caut și alte exemple, ca să înțeleg cum aș putea să reduc considerabil numărul frazelor care încep cu “Nu” și să păstrez această formulare doar pentru cazurile absolut necesare.
Nu funcționeză de fiecare dată și uneori îmi ia mai mult decăt un simplu “Nu ai voie!” sau “Nu pune mâna”, dar dacă îi repet, înțelege de ce nu are voie și de cele mai multe ori renunță la ceea ce voia să facă. Pe mine mă ajută mult să îmi păstrez calmul și să nu mai ridic tonul, să nu mă mai enervez și să nu mai am senzația “că nu mă ascultă” sau “că vorbesc la pereți”.
Cum am făcut?
- Am redus numărul de “Nu” pentru acele cazuri când este neapărat necesar. De exemplu atunci când chiar face ceva periculos și este nevoie să îl opresc imediat: “Nu umbla la priză”, “Nu atinge cuptorul încins”. Îi explic apoi de ce am spus NU și ce se poate întâmpla. Încerc să folosesc mai des cuvinte de atenționare “Frige“, “Arde” și uneori “Stop”.
- Îi explic de fiecare dată ce se poate întâmpla, care sunt consecințele acțiunilor lui.
- Îi explic că le poate face rău celor din jur. În loc să îi spun “Nu îl mai trage pe fratele tău de mânuță“, îi spun “Fratele tău este mai mic și încă nu este așa de puternic ca tine. Corpul lui este fragil. Nu este încă pregătit să îl iei de mânuță și să vină după tine“.
- Încerc să aflu de ce face un anumit lucru, sau care este scopul pentru care are nevoie de un anumit obiect. În loc să îi spun “Nu te mai juca cu încărcătorul de telefon“, încerc să aflu de ce a luat încărcătorul, ce rol are în jocul lui și îi ofer altceva cu care se poate juca și pe care nu are cum să îl strice.
- ÎI ofer alternative care să fie ok și pentru mine și pentru el. În loc să îi spun: “Nu mai desena pe pereți“, încerc să îl ghidez să deseneze pe foi, pe cărți de colorat, sau pe orice suprafață este lavabilă”.
- Îi explic atunci când acțiunile lui îi deranjează pe cei din jur. În loc să spun: “Nu mai cânta la trompetă în casă la ora asta”, îi spun “Este târziu și vecinii deja se pregătesc de culcare. Nici ție nu îți place când vrei să dormi și vecinii fac gălăgie. Te rog alege altă jucărie. Poți cânta la trompetă mâine dimineață“.
- Îi iau lucrurile care îl tentează. De exemplu dacă aruncă mâncarea pe jos, în loc să îi spun “Nu mai arunca mâncarea pe jos“, îi spun: “Dacă ai terminat, voi lua farfuria din fața ta” sau “Dacă nu vrei să mănânci, te rog lasă mâncarea în farfurie.”
Nu este o metodă ușoară și mereu am nevoie de câteva secunde să mă gândesc cum să reformulez în așa fel încât să nu mai arunc cu “Nu”-uri în stânga și în dreapta, dar văd că de când am redus numărul de “Nu”-uri, am reușit să mă fac mai auzită.
Metoda aceasta nu înseamnă că îl las să facă ce vrea, nu înseamnă că las deschisă poarta tuturor nebuniilor care îi trec lui prin cap. Este doar o schimbare a modului în care comunic cu el. Nu mai sar din prima clipă să îi spun ce să nu facă, ci încerc să reformulez în așa fel încât să îi transmit un mesaj pozitiv.
Este o provocare pentru mine să îmi schimb modul de comunicare, dar nu-i așa că toată viața de părinte este o continuă provocare?
Aceasta este cartea menționată mai sus, o puteți comanda de pe site-ul editurii Univers împreună cu toate celelate cărți din colecția Educație cu Blândețe.
“Dacă nu vrei să mănânci, te rog lasă mâncarea în farfurie.”
Tot un “nu” prezent. Poate ar fi mai ok “dacă te-ai saturat te rog sa lași mâncarea în farfurie”?
Ti-am spus ca nu este usor, nu imi iese de fiecare data. Dar macar nu incepe cu “NU” si actiunea pe care i-o sugerez nu este o interdictie.
In teorie sună foarte bine. Practic, am încercat și varianta asta, dar copilul de 4 ani al meu, ori nu ascultă până la capăt ce am de zis, ori răspunsul lui este direct: Ba nu! Ex. O să te frigi dacă pui mâna pe cuptorul încins. Răsp: Ba nu! George e prea mic si poate il lovesti dacă sari lângă pe pat. Răsp: Ba nu!
🙂 da, cunosc! Am si spus ca nu functioneaza mereu. Rabdare, sigur vei gasi o cale sa comunici cu el.
În variantele oferite de tine se pot observa (apropo în fiecare dintre ele) câte2-3 cuvinte de Nu.. Deci asta cu reducerea cuvântului nu este puțin probabil a se reuși… Msi corect spus evitarea folosirii de fraze care sa înceapă cu NU.. Ca din păcate acest cuvânt este foarte prezent oricât de blând și vrea sa te exprimi..