Deși m-am mutat de aproape un an, încă merg la salonul de la parterul blocului în care stăteam înainte. Nu pentru că unde locuiesc acum nu ar fi saloane, dar îmi este foarte greu să încerc un salon nou. În primul rând pentru că nu îmi place să fac experimente pe corpul și părul meu și în al doilea rând pentru că mi se pare foarte greu să găsesc saloane în care să mă simt bine din toate punctele de vedere. Bineînțeles, pe primul loc este calitatea serviciilor, dar pentru mine contează foare mult și atmosfera și atitudinea personalului. Pentru mine, un salon este locul în care pe lângă un tratament de înfrumusețare, mă aștept să mă relaxez și să plec cu bateriile încărcate.
Archives for May 2018
Despre folosirea excesivă a diminutivelor în cele mai nepotrivite momente
Unii oamenii vor să fie simpatici, să fie drăguți, să îi ții minte pentru amabilitatea lor, ceea ce mi se pare foarte frumos. Doar că unii încercă prea mult, sau din dorința de a fi simpatici, ajung să fie obositori. De exemplu cei care folosesc diminutivele în exces, chiar și când nu este cazul. Poți să fii politicos, poți fi cald, poți fi empatic și vei avea numai de câștigat. Dar folosirea diminutivelor uneori nu își are locul, și o să vă dau câteva exemple.
Scoate ochii din telefon! Măcar atunci când ești la volan!
Zi de zi văd oameni aruncându-se pe trecerile de pietoni fără să se asigure, în timp ce tastează de zor pe telefon. Unii mai au și căști în urechi, ca să fie și orbi și surzi la ce se întâmplă în jur. Claxoane, sirena unei ambulanțe care se grăbește, o mașină care este foarte aproape, semaforul care și-a schimbat culoarea…. Cine să le vadă? Cine să le audă?
Dragostea de lectură, un obicei care se învață de mic
Era o zi calduroasă de vară. Mirosea a fân cosit și se auzeau greierii cum cântă în iarbă. Îmi găsisem un loc destul de răcoros la umbră și mă furișasem să citesc. Cartea pe care o începusem, devenise foarte interesantă și stăteam cu sufletul la gură să aflu care va fi deznodământul. Pur și simplu nu puteam s-o mai las din mână. Bunica mă căuta de zor pentru că voia sa o ajut, iar eu nu îmi doream decât să știu cum continuă aventura personajului principal.
Mami, tu ești pompier?
Ieri Mark a primit cadou un extinctor mic de jucarie, tare simpatic. A fost extrem de încântat de el și tot drumul de la grădiniță pânaă acasă a stins toate incendiile izbucnite imaginar.
Când am ajuns aproape de casă mi-a spus că vrea unul mai mare ca să stingă mai multe incendii.
De ce adorm copiii așa de greu?!?!
Se foiește, se răsucește, se învârte, își trage plapuma până sus, se dezvelește, se ridică în fund și își aranjează perna. Iar se așează, iar se foiește.
-Mami, ai o poveste?
Conversații pe bancheta din spate
Drumurile noastre cu mașina au devenit mult mai interesante de când Mark vorbește și ne întreabă tot felul de lucruri. Deși uneori ne este greu să ne concentrăm simultan la trafic și la întrebările lui, încercăm de fiecare data să îi răspundem și să conversăm cu el atunci când și el are chef să facem asta.
Și, cum e cu doi?
Pe vremea cand aveam un singur copil, cel mai tare mă enerva următoarea replică: “Cu un copil e simplu! Ia să vedeți voi cum e cu doi!”. Și replica asta pica fix în momentele în care eu mă simțeam la capătul puterilor: după vreo zi în care copilul nu voia să facă nimic din ce voiam noi, după vreun episod de răceala sau într-o zi în care copilul se trezea la șase dimineața și până la prânz mă storcea de puteri. Adică fix atunci când nu aveam nevoie să aud că poate fi mai rău.
Bebelușul care nu stă o clipă
Are 8 luni și nu stă o clipă. La 4 și ceva a început să se rostogolească și de atunci s-a terminat cu liniștea mea. Trebuie să fiu mereu cu ochii în patru. Nu pot să îl mai las nesupravegheat nici o secundă. Iar dacă trebuie să îl las singur, îl pun mereu în patuțul lui sau în țarc.