Azi dimineață mi-a trimis una din verișoarele mele o poză de la aniversarea mea din 2008. Eram împreună cu toate cele trei verișoare ale mele, într-un club. Am zâmbit când am văzut poza, apoi mi-a stat inima în loc. Mi-am dat seama că au trecu aproape 10 ani de atunci! Cum 10 ani? Parcă a fost ieri. Când s-au dus 10 ani? Unde au zburat?
Archives for June 2018
Este la modă să fim ocupați
E la modă să fim ocupați. Să ne trezim dimineața și să tragem de noi, să tragem de copii, de soț, să fim mereu pe fugă. Ne grăbim copiii să se trezească, să se spele pe dinți, să se îmbrace, să îi ducem la grădiniță.
Apoi ne grăbim spre birou, cu un picior pe ambreiaj și un ochi pe telefon. La semafor verificăm emailul sau completăm lista de cumpărături pentru seara. Ajungem la birou și ne grăbim la ședință, apoi luăm prânzul pe fugă, ne grăbim să terminăm un raport, să răspundem zecilor sau sutelor de emailuri.
Bebelușul care a adormit singur, sau cum am mai bifat o victorie în viața de mamă
Luni de zile nu am putut să plec niciodată din casă dacă se apropia ora de somn a celui mic, pentru că nimeni altcineva nu putea să îl adormă. De fapt, nici nu îndrăzneam să plec, iar nimeni din familie nu își asuma responsabilitatea adormirii lui. Stăteau cu el cât era treaz, dar când venea vremea somnului, toți se retrăgeau din peisaj, de frica micului urlător. Dacă i se făcea somn și nu eram acolo să îl liniștesc, să îl legăn, să îl alăptez, se punea pe un plâns de speria tot cartierul. Cu cât era mai obosit, cu atât plângea mai tare. Eu eram singura care păream că dețin cheia succesului în adormitul bebelușului.
Luni de zile l-am legănat, l-am cărat în brațe sau în sistem de purtare, l-am plimbat cu căruțul sau chiar cu mașina, kilometri întregi, doar ca să adoarmă. Uneori chiar am planificat plecările cu mașina când știam că vine ora de somn, ca să îmi fac viața mai ușoară, să nu mai fie nevoie să îl legăn până adoarme. O metodă cam scumpă de adormit copilul, dar eficientă. În celelalte zile, mi-am folosit picioarele cu care am bătut kilometri întregi în jurul patului din dormitor sau prin parcurile din apropiere, doar-doar o adormi odorul.
15 cărți numai bune de citit în vacanță
De curând vorbeam cu o prietenă despre ce cărți am mai citit în ultima vreme, care ne-au plăcut în mod special, ce autori am mai descoperit. Urmează să plece în vacanță și mi-a spus că ar vrea să citească o carte bună, din aceea care te face să stai toată ziua pe șezlong la umbră și să uiți de foame și de sete, de treburile de la birou și de toate câte le-ai lăsat acasă. O carte pe care să nu îți mai vină să o lași din mână, să stai până noaptea târziu doar ca să vezi cum se termină.
Cum au decurs a doua și a treia lună de autodiversificare
A trecut ceve timp de când nu v-am mai povestit cum a decurs în ultima perioadă procesul de autodiversificare, pentru că am avut de-a face cu o mica grevă cauzată de apariția dinților. Timp de aproape două săptămâni, Andy a fost mârâit și nervos și nimic nu îi convenea. Nici la capitolul mâncare nu am scăpat de mofturi. Mai mult, m-am lovit de un refuz categoric de a pune mâna pe alimente și de a băga ceva în guriță. Singurele alimente pe care le-a acceptat au fost laptele si iaurtul. În rest, a aruncat aproape tot pe jos, așa că am luat o mica pauză de la autodiversificare.
Am mai făcut mici încercări, dar nu am insistat și am revenit atunci când am văzut că este din nou interesat de mâncare.
Cum mi-ar plăcea să arate copiii mei când vor deveni adulți
Sunt încă mici, unul din ei este la vârsta la care totul se învârte în jurul mașinuțelor, celălalt este încă bebeluș. Au încă mare nevoie de mine, de tatăl lor și de bunici: să adoarmă, să mănânce, să se spele, să se îmbrace, să le citim, să ne jucăm cu ei. Adică să îi creștem și să îi educăm.
Problemele cu care ne luptăm acum sunt aceleași cu care se luptă toți părinții care au copii de vârsta lor: nopți nedormite, erupții dentare, refuzul de a face ce și când vrem noi.
Balerinii, balta și popcornul sau despre cum să nu lași o ploaie să îți strice planurile
Prima dată Mark a mers la cinema când avea trei an și un pic, la un film animat. I-a plăcut filmul, dar cred că mai tare l-a impresionat popcorn-ul, pentru că a devorat o pungă mare în jumătate de oră. Cum a terminat floricelele, a vrut să plecăm acasă. De parcă filmul nu mai era la fel de interesant dacă nu mai aveam popcorn. I-am mai povestit eu ceva, l-a mai luat taică’su în brațe și așa am reușit să stăm în total o oră în sala de cinema. Mai mult nu a ma vrut, așa că nu am mai inistat nici noi și am plecat. Probabil atât a fost suficient pentru el. De plăcut i-a plăcut, pentru că mereu ne-a tot întrebat când mai mergem.
Cel mai simplu mod de a măsura temperatura copiilor (review produs)
La începutul acestui an am fost încercați de toate bolile: gripă, varicelă, otită și bronșită. Pe rând, atât noi cât și copiii am fost bolnavi. Mereu la medic, mereu la farmacie, mereu cu febră, mereu medicamente. Noapte de noapte îmi puneam alarma de la telefon să sune din două în două ore să văd dacă au mai făcut febră și dacă da, cât de mare este temperatura. Întâi le puneam mâna pe frunte și dacă simțeam că pielea este fierbinte, începea procedura de măsurare a temperaturii, care conducea mereu la plânsete și la trezit toată casa.