“Noi îi dăm doar biscuiți făcuți în casă!
Noi îi cumpărăm doar legume de la piață!
Noi îi vorbim doar în engleză ca să învețe două limbi!
Eu nu îi dau niciodată dulciuri din comerț!
Dezinfectez toate jucăriile o dată pe săptămână!
Noi nu îl lăsăm le desene!
Noi facem la oliță de la 1 an!”
Este normal ca fiecare părinte să fie mândru de realizările copilului lui și să creadă că felul în care își educă copilul este cel mai grozav! Dar asta nu înseamnă nimic! Nu înseamnă că alții nu sunt buni părinți, nu înseamnă că nu au copiii minunați!
Fiecare copil e diferit, fiecare părinte este diferit. Ceea ce se aplică pentru copilul tău, nu este universal valabil pentru toți copiii. Mai mult, ceea ce se aplică unui copil nu i se aplică și fraților lui. Am doi și știu foarte bine asta. Primul a dormit toată noaptea de la 4 luni, al doilea se trezește în continuare de 3 ori pe noapte și acum când are 10 luni. Primul este foarte mofturos la mâncare și sunt foarte puține mâncăruri care îi plac. Al doilea mănâncâ orice cu plăcere. Am procedat aproape la fel cu ambii copii, dar aceleași metode au dat rezultate diferite. Pentru că ei sunt doi oameni diferiți.
parentingul nu este o competitie
Parentingul ține de stilul fiecărei familii și de relația părinte-copil și cred cu tărie că fiecare părinte aplică cu copiii lui ceea ce li se potrivește lor cel mai bine. Unele mame gătesc în casă și fac mâncăruri elaborate, altele nu. Unii dau cu lingurița, alții merg pe autodiversificare. Unii dezinfectează tot ce înconjoară copilul, alții sunt mai relaxati. Unii își lasă copiii la desene, alții nu. Nu înseamnă că unii fac bine și alții greșesc. Pur și simplu așa este cel mai bine pentru ei.
La fel sunt și copiii: unii mai dinamici, alții mai vorbăreți. Unii mai mâncăcioși, alții mai creativi. Unii învață repede să numere, altora le plac poveștile. Unii mai timizi, alții extrovertiți.
Nu există părintele perfect, nu există copilul perfect. Dar există copii crescuți frumos, în armoie, există mame care își iubesc copiii și fac tot ce pot pentru fericirea copiilor lor.
Mi-a luat mult timp să înțeleg asta și să nu mă mai las afectată de tot felul de replici răutăcioase date de alți părinți. Poate că unii par părinții perfecți în ochii celorlalți, dar asta nu înseamnă că ar fi părinții perfecți pentru copiii altora. Poate că uneori greșesc și nu fac totul ca la carte, dar nici nu am nevoie de aprobarea și laudele altor părinți. Pentru că știu că fac tot ce pot pentru copiii mei, iar atunci când nu-mi ies toate ca la carte, încerc să compensez cu dragoste. Iar de fiecare dată când mă întâlnesc cu câte o mamă perfectă, care îmi ține prelegeri despre stilul ei perfect de parenting, încerc să îmi reamintesc că Parentingul nu este o competiție! Parentingul este iubire și grijă, este învățare și asumare!
Foarte bun articolul, multumesc pentru postare.
Exact, fiecare are drumul lui si lectia lui de invatat si doar impreuna prin acceptare si iubire vom face o lume mai buna.
Cine se compară cu alți părinți, se compară și în alte aspecte ale vieții. Comparațiile sunt dăunătoare oricând. Important este să îți asumi ceea ce faci ca părinte și să fii împăcat cu tine.