Zilele trecute mi-am dat seama că vara este pe sfârșite. Am văzut în parc deja frunze ruginii și castane căzute pe jos. Mi-am dat seama că toamna este aproape, iar eu încă nu m-am săturat de vară. Din fericire încă este destul de cald și nu am trecut încă la hainele mai groase. Mi-am propus să profit de finalul ăsta de vară ca să mai port cât de mult port câteva din hainele mele preferate.
Citeste in continuareArchives for August 2018
Răsfățul meu de dimineață
Obișnuiam să mă trezesc devreme. Dimineața era momentul meu. Făceam un duș, apoi făceam cafeaua. O carte, o revistă sau poate un blog. Și cana mea de cafea, băută în tihnă.
În casă, liniște. Răcoare de dimineață, doar eu și cana mea de cafea.
Apoi pregăteam trezirea celorlalți. Dar ora aia era doar pentru mine. Momentul în care îmi încărcam bateriile pentru ziua ce urma.
Citeste in continuarePrima aniversare a lui Andy
25 August 2018: 1an, 10 kg, 6 dințișori
Îi place să se joace cu mingea, îi place să asculte muzică și dansează de câte ori are ocazia. Aplaudă singur când face câte o ispravă și face pa-pa când iese din casă. Îl iubește mult pe fratele lui mai mare și este pasionat de orice face el. Îi place mămăliga și iaurtul, fructele un pic acre și pastele. Spune: “Ma-ma”, “ta-ta”, “pa-pa” și “tiiz” (adica “cheese”) când face poze.
Ieri am sărbătorit 1 an de când ghemotocul ăsta mic a apărut în viața noastră. A fost un an greu, plin de provocări, dar am avut parte de multe momente frumoase, de multe zâmbete și distracție, dar mai ales de multă iubire. Iar cea mai frumoasă răsplată sunt momentele în care îi văd pe cei doi copii ai mei că sunt veseli, că se joacă împreună, că se iubesc și că sunt sănăoși.
Citeste in continuareCe ușor e cu un copil mare!
Uneori mai avem ocazia să lăsăm câteva ore unul din copii cu bunicii și să petrecem timp doar cu celălat. De cele mai multe ori, rămâne cel mic cu bunicii și noi îl ducem pe Mark fie la film, la o terasă, la bazin sau poate chiar mergem să facem cumpărături.
De fiecare dată ajungem să spunem : “Vai, ce ușor e cu un copil!”, replică pe care o uram profund și pe care ne propusesem să nu ajungem să o spunem vreodată.
Dar mai ales, ne dăm seama cât de ușor poate fi cu un copil mare, care vorbește, spune ce vrea, ce are nevoie, înțelege ce îi spui și cooperează!
Citeste in continuareNu traversați pe bicicletă la trecerea de pietoni!!
Ieri pe la pranz, mă întorceam cu mașina acasă. Tocmai mă apropiam de o trecere de pietoni foarte prost amplasată, imediat după un viraj. Am încetinit înaite să fac virajul complet, știind că acolo este foarte greu să vezi pietonii care vor să traverseze. De pe trotuar au sări în fața mașinii doi băieți traversând strada pe biciclete. Am frânat și am simțit că îmi ingheață inima în piept. În spatele meu s-au auzit alte frâne și claxone. Un domn a strigat după ei: “Nu aveți voie să traversați strada pe bicicletă!” “Ba avem, că suntem pe trecere!”
Citeste in continuareO excursie de o zi în județul Neamț
V-am povestit că anul acesta am avut o vacanță la Roman, orașul copilăriei mele. Am profitat de acest lucru și am vizitat puțin împrejurimile și cele mai importante obiective turistice din județul Neamț.
Nu aveam mari așteptări, mai ales că prima excursie de acest fel cu doi copii: un bebeluș de 1 an și un băiețel tare curios de 4 ani, care pune o mulțime de întrebări cu “de ce?”.
Citeste in continuareCopilul plange in masina? Iată 7 trucuri pentru un drum liniștit
Sâmbătă ne-am întors din vacanță, de la Roman și am reușit să avem primul drum lung fără plânsete de bebeluș în mașină. A fost ceva nesperat, având în vedere că drumul de la București la Roman a fost foarte greu și Andy a dormit doar 45 de minute, iar în rest a fost agitat, mârâit și plângăcios.
Citeste in continuareDuceți-vă copiii în locurile voastre natale
De câteva ori pe an, mergem acasă la părinții mei, la Roman. Din păcate, de cele mai multe ori, suntem pe fugă și stăm foarte puțin. Anul ăsta însă, am ales să stăm mai mult și să ne plimbăm prin zonă. Am vrut să îi povestesc și lui Mark despre orașul meu natal, despre locurile în care m-am născut și în care am copilărit.
A durat puțin până a prins gustul locurilor, dar tare i-a plăcut. Pentru mine a fost o bucurie să îmi plimb copiii prin locuri atât de dragi mie, să le arăt și partea asta de țară, în care ajungem atât de rar și stăm atât de puțin. Mai sunt multe de explorat, mai sunt multe de văzut și de vizitat, dar ne-am propus ca în fiecare vară să venim câte puțin și să descoperim împreună Moldova.
Citeste in continuareBagajul de vacanță pentru 2 copii
-Tu stii ca plecam doar pentru 4 zile? m-a intrebat sotul privind mormanul de bagaje din hol.
-Tu stii ca avem doi copii? am încercat eu sa o fac pe spirituala.
Micul meu băiat mare
Zilele trecute la locul de joacă, l-am văzut pe Mark că se câțăra pe o plasă din aceea legată între două tobogane, pe care trebuie să te cațeri ca să ajungi dintr-o parte în alta. În primă fază nu m-am panicat, gândindu-mă că nu are suficientă forță în măini să se ridice pana sus. Dar după ce a trecut de jumătatea ei (în înălțime), am simțit că îmi stă inima în loc.
Citeste in continuare