Uneori mai avem ocazia să lăsăm câteva ore unul din copii cu bunicii și să petrecem timp doar cu celălat. De cele mai multe ori, rămâne cel mic cu bunicii și noi îl ducem pe Mark fie la film, la o terasă, la bazin sau poate chiar mergem să facem cumpărături.
De fiecare dată ajungem să spunem : “Vai, ce ușor e cu un copil!”, replică pe care o uram profund și pe care ne propusesem să nu ajungem să o spunem vreodată.
Dar mai ales, ne dăm seama cât de ușor poate fi cu un copil mare, care vorbește, spune ce vrea, ce are nevoie, înțelege ce îi spui și cooperează!
Săptămâna aceasta mi-am organizat programul astfel încât să petrec cât mai mult timp cu Mark, având în vedere că este în vacanță. Am făcut atât de multe lucruri, încât nici nu îmi vine să cred. Ne-am jucat, ne-am întâlnit cu prieteni, dar am putut să îl iau cu mine pe unde am avut treabă și chiar a fost extrem de răbdător, înțelegător și chiar de mare ajutor.
Uitându-mă în urmă la lista lungă de lucruri de făcut pe care o aveam scrisă luni dimineața și din care am reușit să fac TOT ce mi-am propus, îmi dau seama ce mult a crescut Mark și ce bine mă descurc cu el. Am fost la cumpărături și chiar și la piață, i-am făcut abonment la bazin și l-am dus de trei ori, am trecut pe la medic să luăm avizul epidemiologic, am fost la un magazin de mobilă să dăm comandă de niște rafturi pentru cărți și jucării, am trecut pe la cofetărie să dăm comandă de tort, am fost chiar și la salon și mi-am făcut manichiura și pedichiura (am găsit un salon cu loc de joacă) și apoi am cumpărat cadou pentru o prietenă. Toate astea cu un copil de 4 ani cu mine, fără alergat de-aiurea prin magazin, fără tras de rafturi, fără plânsete, fără mârâieli. Nu le-am făcut pe toate într-o zi, dar sunt suficient de multe pentru patru zile. Am intercalat toate astea cu pauze de joacă, cu stat și analizat diverse lucruri care i se păreau lui interesante și bineînțeles cu câte o înghețată. Cumpărăturile au durat mult mai mult decât dacă aș fi fost singură, urcatul și coborâtul din mașină (în scaun auto) ne ia de fiecare datâ câteva minute bune, dar chiar nu am de ce să mă plâng.
Am avut mereu partener de conversație și chiar de multe ori nu am știut cum să mai răspund la sutele de întrebări. La cumpărături și-a dat mereu cu părerea și m-a ajutat să găsesc sau să aleg ce aveam nevoie, deci pot să spun că a fost amuzant să fac toate astea cu el și chiar destul de ușor.
Așa că dragi părinți de bebeluși, care aveți impresia că viața voastră s-a terminat, că nu faceți altceva decât să stați toată ziua după copil, că nu puteți pleca o clipă de lângă el, că nu aveți timp pentru voi nici când copilul doarme, vă anunț că există speranță! Răbdați puțin și va fi mult mai ușor în curând, vă promit eu! Nu știu pentru cât timp (am auzit că adolescența începe acum mult mai devreme), dar vă spun eu că vin vremuri mai liniștite! Nu vă pierdeți speranța, aveți răbdare, că vine și vremea în care vă veți recâștiga independența!
Photo by Igor Starkov from Pexels
Leave a Reply