De cum încep să lege câteva cuvinte, copiii spun tot felul de lucruri surprinzătoare: unele haioase, altele înduioșătoare, asocieri interesante de noțiuni și cuvinte, replici la care nu te astepți, replici auzite de la cei din jur, dar reinterpretate și folosite în alt context. Le denumim generic “perle” și nu putem să nu ne topim de dragul omuleților ăstora care încearcă zi de zi să exprime cât mai interesant ce simt și ce cred despre lume.
Fiecare părinte are o colecție cu astfel de amintiri. Mama și acum își aduce aminte câteva din cele mai simpatice replici pe care le-am dat cand eram copil.
Eu nu am o memorie așa de bună ca a ei, așa că am început să notez câteva din “perlele” lui Mark, care ne-au amuzat până acum.
Mami, capul la geam! E dimineață! A venit soarele!
Apoi către Andy:
– Micuțule, ce faci? Cum ai dormit? Ai dormit bine cu Mami? Eu am dormit bine!– Micuțule, ești dulce! Te mănânc!
-Mami, de ce merge greu ușa asta? (se referea la ușa de la intrarea în bloc)
-Păi e stricata! Și trebuie să vina cineva să o repare.
-De ce nu a venit?
-Nu știu, poate încă nu l-a chemat nimeni
-Hai să chemăm noi!
-Bravo puiule, îmi place de tine când ai inițiativă!
-Și când vine, îi spun: Nu face gălăgie că doarme bebe!
-Micuțule, ești asortat!
-Puiule, dar tu știi ce înseamnă asortat?
-Da, înseamnă când îți pui pantaloni și cămașă, și cravată și te duci la nuntă!
În trafic.
Ne-a tăiat unul fața. Pun o frână bruscă și exclam:
-Băi, nene!
Mark mă întreabă:
-Ce e, mami?
-Uite, ne-a tăiat ăsta fața!
Mă întreabă ce înseamnă, îi explic. Îi spun și de ce este periculos să faci manevre bruște fără să semnalezezi.
Peste câteva zile se repeta faza. Pun frână și de pe bancheta din spate se aude:
-Băi, nene! De ce ne tai fața?
Mă duc să îl iau de la grădiniță. Văd că are desene noi în mapa de pe dulăpior.
-Wow! Uite un desen nou pe care nu îl știam!
-Da, dar nu il luam acum acasa, zice el.
-Bine, le luam pe toate la final.
-Da, la finalul sfârșitului!
Din dormitor îl strig pe soț, care era în sufragerie :
-Iubire!
Nici un raspuns. Repet:
-Iubire!
Mark de lângă mine, care făcea un puzzle:
-Iubire nu te aude, se uită la meci!
Seara la culcare. Mark a băut laptele, s-a spalat pe dinți, a făcut pipi. În sfârșit e în pat, așteaptă povestea. Mă duc să îi dau un pup special. Îmi cere încă un pup special în talpă. I-l dau. Apoi mă duc să stau puțin de vorbă cu soțul, înainte să înceapă să îi citească povestea. Din patul lui Mark se aude:
-Vreau apă!
Nu reacționam chiar la primul strigăt, așa că se aude din nou:
-Mami, mi-e sete! Vreau apă!
-De ce îți trebuie apă, după ce ai băut lapte? (știu, o întrebare stupidă)
El, arătând cu mâna spre el, îmi răspunde:
-Așa functionează robotul asta!
Big Benul din Bacău
Ieri am trecut prin Bacău pe lângă o biserică care avea un ceas în varful turnului. Mark exclamă:
-Mami, uite Big Benul?
-Poftim?
-Big benul, mami!
-Dar de unde știi tu de Big Ben?
-De la Peter Pan si Capitanul Hook!
Sunt bune și poveștile la ceva…
Voi ce perle ale copiilor vreți să țineți minte? Cum faceți ca să nu le uitați? Le scrieți sau vă bazați pe memorie?
Leave a Reply