Școala de mămici

– Mami, dar tu de unde știi să te joci așa frumos? m-a întrebat Mark în timp ce îmi mai dădea încă o șină de tren ca să termin cea mai mare cale ferată pe care am construit-o împreună.

-Ei, am învățat la școala de mămici!

-Școala de mămici….?

-Da, școala de mămici! Tu de unde crezi că știu eu să fac paste de care îți plac ție? Sau să spun povești care să te facă să râzi? Unde crezi că am învățat să schimb scutece și să spăl un copil pe dinți? De unde crezi că știu să dau pup special de noapte bună și să te mângâi când vrei să adormi? De unde crezi că știu atâtea cântece, poezii și povești?

-Și toate mămicile învață asta?

-Nu, fiecare mămică învață în funcție de ce îi place copilului ei. Unele mame învață să facă șine de cale ferată, altele să se joace cu păpuși, unele știu să facă paste, altele ciorbă, unele știu să spună povești cu mașini și avioane, altele știu să facă codițe împletite.

-Da unde e școala asta?

-Ei, asta e o școală specială care nu se vede. E așa, în sufletul fiecărei mame. Când tu stăteai la mami în burtică, eu mă gândeam că o să am un băiețel și îmi imaginam cum o să fii și ce o să îți placă și încercam să mă pregătesc pentru toate lucrurile astea, ca să am grijă de tine și să mă joc cu tine și să fiu mama ta.

Chiar, oare de unde știu mamele toate lucrurile astea? În ce moment am devenit expertă în îmbrățișări, în pupici speciali, în legănat? În ce moment am trecut de la 2 roșii și o bucată de brânză în frigider, la tot felul de mâncarăruri care să umple niște burtici mici și pretențioase? Când și cum am învățat să am grijă de doi omuleți mici, să îi iubesc înainte să îi văd?

La cusurile de puericultură ne-au învățat să îngrijim un bebeluș: să îl hrănim, să îl spălăm, să îl schimbăm. Dar lucrurile care contează cu adevărat nu se învață nicăieri. Dragostea, grija, fac parte din miracolul maternității, se dobândesc în clipa în care ții copilul pentru prima dată în brațe.

Devii mamă în clipa în care îi vezi ochii, în clipa în care îi auzi glasul. Devii mamă atunci când știi să recunoști plânsul copilului tău, când știi să descifrezi fiecare scâncet, fiecare gângureală. Devii mamă în nopțile în care veghezi somnului copilului răpus de febră sau în cele în care brațele tale leagănă și alină copilul în căutarea somnului aducător de liniște. Devii mamă atunci când auzi pentru prima dată cum te strigă “Ma-ma!”, atunci când brațele micuțe se întind spre tine și când primești primul zâmbet.

Nu știu exact când am devenit mamă, în care noapte m-am transformat din femeie în mama copiilor mei, dar sunt mândră să fiu mama copiilor mei și să le ofer dragostea și grija mea.

Școala de mămici este cea mai importantă și mai grea școală din lume. Cursurile sunt gratuite, dar sunt ținute de cei mai severi profesori: bebeluși simpatici, moi și pufoși, dar cu personalități puternice. Nu există note, dar știi foarte bine că ai greșit atunci când profesorul se încruntă și țipă cât îl țin plămânii. Nu există nici premiul întâi cu coroniță, doar zâmbete pufoase, gângureli și chiote de bucurie când ai mai trecut o probă. Toate lucrările și examenele sunt neanunțate și nu există vacanțe. Poți să chiulești câe puțin dacă lași un alt cursant în locul tău: un tătic, o bunică, o bonă. Materiile sunt grele și foarte diferite: muzică, dans, echilibristică, gastronomie, teatru, puțină medicină, joacă, psihologie, educație fizică, vocabular, arte plastice. Formarea este continuă, iar după absolvire urmează masteratul numit Școala de bunici. Eu sunt înscrisă în anul patru și pentru aprofundare am mai reluat unele materii din anul întâi. 

Voi unde ați învățat să fiți mame? Oare suntem colege la acceași școală?

Credit foto: Cristina Nichitus Roncea.