Admiră în loc să critici

“Fiecare om pe care îl întâlnesc îmi este superior prin ceva. De aceea încerc să învăț câte ceva pe lângă fiecare”. Sigmund Freud

Este foarte ușor să privim cu răutate și invidie ceea ce fac alții și să le căutăm defectele, dar este foarte greu să privim cu admirație și să învățăm ceva de la cei din jurul nostru. Pentru că fiecare om este mai bun cu ceva într-un anumit domeniu și oricât de tari și invincibili ne-am considera, mereu avem de învățat.

Anul ăsta am stat cu Mark în spital câteva zile, v-am povestit. Ce nu v-am povestit este că în prima zi, cu noi în salon a stat o bunică cu nepoțica ei. O iubea nespus și îi amintea în fiecare moment asta. Agasant am putea spune, dar oare câți din noi le spunem copiilor noștri că îi iubim? Și mai ales, le spunem suficient de des?

Cu câteva luni înainte, am cunoscut un tată care a reușit în două minute să își liniștească pruncul pe care mama lui nu reușea să îl adoarmă. A lăsat la o parte orice urmă de orgoliu masculin, și-a luat copilul în brațe, l-a legănat și i-a șoptit cuvinte blânde la ureche. Câți oare sunt în stare să facă asta?

Și a mai fost o mamă care m-a impresionat mult. Care a recunoscut în fața copilului ei că a greșit și și-a cerut iertare. Și a făcut lucrul ăsta în fața multor oameni care o priveau acuzator. 

Sunt trei oameni simpli pe care probabil nu îi voi mai întâlni vreodată, sau nu îi voi mai recunoaște. Dar ale căror gesturi și cuvinte mi-au rămas în suflet.

Trăim în viteză, în stres și agitație. Suntem mereu în competiție: cu colegii, cu vecinii, cu prietenii. Uneori nici nu ne dăm seama de asta, dar totul e o competiție: cine are casa mai frumoasă, cine are mașină mai puternică, al cărui copil e mai deștept sau mai talentat, cine câștigă mai mulți bani.

Și competiția naște invidie. De ce el are mai mult ca noi, de ce a reușit mai repede, de ce a putut mai bine?

Dar uităm să ne uităm la ceea ce contează cu adevărat: la cât muncesc, la cât efort depun, la faptul că sunt constanți în ceea ce fac, la faptul că au un plan, o strategie pe care o urmează și că își văd de treaba lor. Și noi câte lucruri facem din toate astea?

Mereu căutăm scuze, dar uităm să ne uităm la ceea ce contează cu adevărat: ce putem învăța de la oamenii aceștia?

La fiecare început de an îmi propun diverse obiective pentru anul respectiv. Anul acesta mi-am propus să învăț mai mult dar nu am timp de mers la cursuri. Mi-am propus să învăț de la cei din jurul meu, de la toți. Să observ mai mult, să analizez mai mult, să ascult mai mult. Este cea mai ieftină metodă de învățare, dar este foarte grea.

Și știți ce am învățat până acum?

• că un om muncitor are mai multe de căștigat decât unul isteț dar mai leneș
• că perseverența este cea mai bună cale de reușită
• că bunătatea este o calitate rară, care trebuie prețuită
• că oamenii simpli sunt cei mai frumoși pentru că oferă tot ce au fără fandoseli
• că trebuie să ai răbdare, minunile nu se întămplă peste noapte și nimeni nu s-a născut pe locul 1
• că trebuie doar să îți propui ceva și să te ții de treabă ca să se întămple 

Unii ar putea spune că mi-am pierdut vremea degeaba, că asta puteau să îmi spună și ei la un șpriț sau între două telefoane. Dar sunt concluziile mele, învățate în ritmul meu și trecute prin filtrul experiențelor personale. 

Uitați-vă mai mult la ceea ce aveți voi, bucurați-vă de ceea ce aveți în loc să vă uitați cu invidie la cea au alții. Și dacă vi se pare că unii au reușit mai mult sau mai bine decât voi, încercați sâ învățați ceva din asta. Dar alegeți-vă cu grijă exemplele, căutați oameni cu integritate și care au reușit prin muncă și forțe proprii.

Voi ce ați învățat în ultimul timp de la cei din jur?

Pozele sunt făcute de Magdalena Aldea. Pentru ședințe foto minunate, puteți să o contactați aici.