Confessions of a fashion mommy
-Mami, nu-mi ajung pantalonii! se aude din camera lui Mark
-Cum adică nu-ți ajung pantalonii? eram sigură că iar nu avea chef să se îmbrace singur și voia să mă duc să îl ajut
-Uite că nu-mi ajung! Sunt așa, în aer! și îmi arată gleznele rămase goale.
Citeste in continuare– Doamnă, sunteți bine? Vă facem o cafea sau un ceai cald? Cel mic e bine?
– Da, suntem bine, mulțumesc!
Mă uitam la ghemotocul de om care adormise în căruț. Ce bine e să fii copil!
Stăteam in micuța camera de așteptare a service-ului auto unde ajunsesem cu câteva minute înainte, zgribulită de frig.
La primul copil mi-am dorit foarte mult să alăptez, dar am întâmpinat multe probleme: copilul era prea mic și nu avea forță să tragă, prin urmare lactația nu era stimulată cum trebuie. Puneam copilul non-stop la sân, dar nu apuca bine sfârcul, așa că în câteva zile am făcut niște ragade enorme. Nici de hrănit nu se hrănea bine, pentru că adormea după doar câteva minute. Pompă nu aveam cumpărată, pentru că auzisem eu că nu e bine să folosești așa ceva, că pui copilul la sân și gata, vine laptele. Dar uite că în cazul meu lucrurile nu au mers chiar așa ca la carte.
Citeste in continuareMă uit la cei doi copii ai mei și mă minunez de puterea cu care suntem înzestrate noi, femeile. Cum știu corpurile noastre să creeze viață din nimic! Cum au capacitatea să deseneze mânuțe, si ochi, cum știu să construiască păpuși, cărora le suflă viață!
Nu mă mai încap blugii de dinainte de sarcină, am observat și câteva vergeturi pe șolduri. Burta încă nu s-a retras de tot, talia nu mai este la fel de subțire. Dar am doi copii sanatoși si frumoși. Și asta e mare lucru!
Citeste in continuareSunt multe lucruri pentru care sunt mândră de copiii mei, dar dragostea pentru lectură și curiozitatea lui Mark de a citi o carte, de a afla o poveste nouă, mă bucură cel mai tare. De aceea îi cumpăr mereu cărți noi, mergem la târguri de cărți sau în librării, sau le alegem împreună de pe internet. Au fost momente în care am refuzat să îi mai cumpăr o mașinuță nouă sau încă un avion, dar niciodată cărți. Pentru că din astea nu avem niciodată prea multe și parcă mereu mai merge câte o poveste nouă.
Citeste in continuareAnul trecut pe vremea asta, stăteam acasă cu Andy și principala mea preocupare era alăptarea. Din când în când mai scriam pe blog, în rest încercam să fac ceea ce face orice mama cu doi copii: să mențin toată casa la un echilibru normal.
Și în timp ce eu stăteam acasă cu bebelușul, am observat cum toți colegii blogeri s-au înscris la WEBSTOCK și postau poze de la acest eveniment cool, unde era prezentă aproape toată lumea din zona de blogging.
Citeste in continuareAndy avea cam 7 luni când au început să îi erupă primii dințișori. Rodea tot ce prindea: jucării, mâna mea, tubul de cremă pentru iritații de fundulet, furtunul de la pompa de sân, lingurița din silicon, castronul de plastic, bara de la căruț, cablul de la prelungitor. Într-o zi l-am găsit cu un șlap în gură. Nu știu cum i-a dat prin cap să îl roadă, dar era tare fericit. Mușcase deja zdravăn din el și trăgea cu putere. Da, asta este o poveste despre un bebeluș, nu despre un cățel. După câteva zile l-am surprins rozând bara de lemn a pătuțului. Își freca gingia de ea de la stânga la dreapta, precum lupul din poveste care își ascute dinții. Au urmat câteva zile în care a fost foarte agitat, după care a apărut primul dințișor.
Citeste in continuarePrima dată când l-am atins m-a uimit pielea lui extrem de fină și de caldă. Asistenta l-a apropiat de obrazul meu și l-am pupat. Niciodată nu mai simțisem ceva atât de fin și de delicat. Am început să îi vorbesc și s-a oprit din plâns, de parcă m-ar fi recunoscut. A fost magic. Câteva minute mai târziu l-au pus pe pieptul meu și am putut să ne cunoaștem, să îi simt trupul micuț și delicat în brațele mele. M-am minunat de mâinile lui mici cu degete lungi și unghii mari, de sprâncenele dese. Aș fi vrut să deschidă mai bine ochii să îl văd, dar el era flămând și căuta sânul. O moașă m-a ajutat să îl pun la sân și am început marea aventură numită alăptare.
Citeste in continuareM-am tot plâns pe aici pe blog că ăsta mic nu doarme mai mult de 3 ore legate și că noaptea mă trezește mereu să mai pape niște lăptic. Aveam mari speranțe că odată ca vom începe diversificarea, o masă bună îi va potoli foamea și va dormi și el puțin mai mult. N-am avut norocul. A rămas în continuare setat cu treziri din 3 în 3 ore noaptea, ca în primele zile.
Citeste in continuareSâmbăta trecută am profitat de vremea frumoasă și am fost în vizită la Akademia Kinderland din parcarea Kaufland de pe Barbu Văcărescu. Îmi doream foarte mult să îl duc pe Mark acolo ca să îl împrietenesc cu legumele verzi (v-am spus că evită orice este verde în farfurie). În plus, eram curioasă să văd cum reacționează la toate informațiile legate de alimente și mai ales ce părere va avea despre jocurile de acolo.
Citeste in continuare
