Unul dintre principalele motive pentru care îmi place tare mult să public pe blog articole scrise de cititoarele blogului, este că astfel pot să abordez teme cât mai variate. De exemplu articolul de astăzi este confesiunea unei prietene, care a învățat în timp cum să fie mai cumpătată cu cheltuielile și cum să nu rămână fără bani la finalul lunii. Mi se pare o temă extraordinară, despre care puțin reușesc să vorbească și mai ales pe care puțin au curajul să o abordeze. Articolul de astăzi este scris de Gabriela Paraschiv, blogger la Gabiparaschiv.ro
“Luna viitoare mă redresez!” Mereu râdem (eu și soțul) când ne amintim. Se întâmpla acum 14-15 ani, când eram doar amici și mă ajuta să îmi rezolv toate problemele financiare. Povestea se repeta lună de lună…
Trecerea de la greiere la furnică a avut loc într-o perioadă lungă de timp și nu pot spune că a fost ușoară. Convertirea mea a început atunci când am devenit un cuplu. Discuții, compromisuri, au fost multe de-a lungul timpului. Adevărul e că suntem total diferiți. Eu “hai să cheltuim”, el “hai să economisim”. De cele mai multe ori reușim să ne întâlnim la mijloc. Eu am învățat că nu trebuie să cheltuiesc toți banii pe care îi am în buzunar, iar el a acceptat că totuși unele cheltuieli, oricât de stupide I s-ar părea lui, sunt necesare. Bărbații ăștia…
“Ce e asta?” îl auzeam în timp ce scotea un pantof dintr-o pungă. Sau “Parcă mai ai o fustă de blugi, nu?” îmi răspundea când veneam acasă entuziasmată după o ședință de shopping și etalam mândră ținutele.
Adevărul este că exageram. Eram băgată în credite și cheltuieli pe care cu greu le acopeream cu veniturile. Și în loc să stau cuminte, cheltuiam și mai mult. Cumpăram orice îmi ieșea în cale: haine, bijuterii, încălțăminte, cosmetice, orice. Și de multe ori nici măcar nu le foloseam. Orice cheltuială neprevăzută îmi dădea bugetul peste cap.
CUM AM AJUNS DE LA GREIERE LA FURNICĂ?
Ușor nu a fost. De ce să mint? Tentațiile erau la tot pasul, nu trebuia să ajung neapărat la mall. O colegă dădea o comandă online, alta ne povestea de un magazin nou deschis chiar în drumul meu spre casă, tentându-mă să îi calc pragul. Doar arunc o privire…vă sună cunoscut?
Deci…ce am făcut concret?
Înainte de a face o cheltuiala întotdeauna îmi puneam întrebarea: “CHIAR AM NEVOIE DE ACEST OBIECT?” De cele mai multe ori răspunsul era negativ.
NU LUĂM DECIZII PE LOC. Dacă vroiam să cumpăr ceva, lăsam să treacă o oră, o zi, o săptămâna. Apoi fie renunțam, fie realizam că îmi doresc mult obiectul respectiv și îl cumpărăm. Dar așa mă asigurăm că nu cumpăr compulsiv.
FĂRĂ CREDITE, CARDURI DE CREDIT SAU ALTE FORME DE RATE. Noi. Asta până am reușit să le acopăr pe cele vechi. Am învățat să am răbdare. Dacă îmi doream ceva mai scump, economiseam câteva luni, nu apelam la overdraft.
Și dacă tot am pomenit de asta, AM DIMINUAT LIMITA LA OVERDRAFT. Nu am avut curaj să îl închid 🙂 dar am lăsat o limită de 600 ron. Suficient cât să simt că îmi fac de cap, dar mică în caz că scăpam la cumpărături.
EVITAM SĂ MERG LA CUMPĂRĂTURI ÎN PERIOADA REDUCERILOR. Sau dacă totuși o făceam, mergeam cu listă precisă, când chiar știam că am nevoie de un anumit lucru.
Și de departe, cel mai mare ajutor l-am avut din partea soțului. Care a fost alături de mine, care m-a sfătuit pe parcursul întregului proces. De cele mai multe ori mergeam împreună la cumpărături, deci era cineva lângă mine să mă pondereze în caz că o luăm razna.
Procesul a fost de lungă durată, 2-3 ani, dar mă bucur când vine ziua de salariu și nu mai fug ca înainte la bancomat. Sau când o cheltuială neprevăzuta nu îmi mai dă bugetul din luna respectivă peste cap.
Și cât m-a ajutat că m-am vindecat! Au venit copiii. Probabil aș fi făcut credit peste credit să cumpăr toate nebuniile de care se presupune că au nevoie cei mici când vin pe lume. Încerc să fiu echilibrată.
Uneori îmi iese. Norocul mare este că am “coach”ul mereu lângă mine. Nu îl implic în cheltuielile curente ale copiilor: hăinuțe, alimentație, cosmetice, etc. Dar cheltuielile mai mari trec pe la el spre aprobare.
Negociem de fiecare dată. Pe lângă satisfacția resimțită atunci când “câștig” o bătălie, ne distrăm de fiecare data. Și am ajuns la concluzia că facem echipă bună împreună.
Cu copiii vom face la fel. Cu Maria (6 ani) avem deja discuții pe teme financiare. Nu îi refuz solicitările niciodată cu răspunsul “nu am bani”, ci cu motivul real. “Ai prea multe jucării”, “produsul acesta este prea scump”, “ai mâncat deja ceva dulce azi”, “dacă îți place poate îi scriem lui Moș Crăciun și ți-o aduce el”. Am luat-o cu mine la serviciu, îi povestesc cum se câștiga banii, o învăț să economisească atunci când are bani și să doneze oamenilor mai puțin norocoși ca ea. Mă bucur să văd că este receptivă. Și sper să fie independentă financiar și să nu o aud și pe ea “Luna viitoare mă redresez”. 🙂
Te regăsești în situația mea din trecut? Cheltuiești mai mult decât câștigi? Apelezi mereu la credite/carduri pentru cheltuieli neprevăzute?
Ai putea și tu să încerci aceste mici trucuri, mi-ar plăcea să te ajute!
Articolul este scris de Gabriela Paraschiv, blogger la Gabiparaschiv.ro. Dacă vreți și voi să trimteți povești legate de experiențele voastre din viața de mamă (și nu numai), puteți să îmi scrieți pe adresa [email protected]
Leave a Reply