Sfaturi am primit de când mă știu și probabil că voi primi mereu. Unele bune, altele inutile, unele spuse cu bunăvoință, altele în glumă, unele solicitate, altele gratuite. Că așa e în viață! Nu te naști atoateștiutor și mai ai nevoie de o îndrumare. Uneori simți tu că ai nevoie, alteori simt cei din jurul tău că trebuie să te binecuvânteze cu un sfat. Că poate tu nu îți dai seama ce e bine în viață, că poate tu nu știi când ți-e foame și când ți-e frig și atunci vin alții și îți spun: “Pune mamă o vestă pe tine, că ești cu șalele goale! Ia și mănâncă un pic, că tare ești slabă!”
Și pe urmă vin copiii, iar tu ești mamă tânără și nu știi nimic. Nu știi cum e treaba cu un copil, nu știi ce e bine pentru el și ce nu. Nu știi când să-l ții în brațe și cât, nu știi cât să-l îmbraci și cum, de hrănit nici cu tine nu te descurci prea bine, așa că tot satul vine să te salveze, cu sfaturi. Acum nu mai trăim la sat, așa că satul ăsta s-a extins, atât în spațiul real cât și virtual. Din satul tău e și doamna din autobuz, din satul tău e și o mămică de pe un grup online. Că așa e cu globalizarea. Și dă să curgă cu sfaturi.
Să-i pui căciulă, că e frig afară!
Să nu-l ții în brațe, că se învață!
Să nu îl lași să doarmă cu voi în pat!
Ce mic e pentru vârsta lui! Dă-i să mănânce mai mult!
Am o vecină care alăptează încă și fetița are 3 ani! Să nu faci așa!
Unele îmbrăcate în povești cu tălc, altele trântite în față, ca și cum ai arunca o cutie cu lucruri de care nu mai are nimeni nevoie. Ia și tu de aici niște sfaturi că și-așa nu mai am nevoie!
Mai sunt sfaturile frumoase, spuse cu căldură, cu o vorbă bună, cu dragoste în glas:
“Să îl ții în brațe acum cât e mic! După ce crește n-o să mai stea!
“Joacă-te cu el, că podeaua o speli și mâine!”
“Eu nu am știut să am grijă de mine! Am ajuns bătrânâ și nu mai aveam ce să mai îngrijesc!”
Sfaturi sunt multe, vorbe bune, puține. Un singur lucru mi-ar fi plăcut să aud imediat după ce am devenit mamă: Că sunt o mamă bună! Pe lângă cele o mie de sfaturi, cuvintele astea m-ar fi ajutat mult mai mult dacă le-aș fi auzit spuse mai des și din mai multe surse.
Soțul a fost primul care mi-a spus asta, când Mark avea câteva săptămâni! Mi-au dat lacrimile și mi-am dat seama că asta aveam nevoie să aud din prima clipă, dar nu am știut până când nu le-a rostit el. Pe urmă le-a rostit mereu și mai ales atunci când vedea că îmi este greu, că sunt obosită.
E cea mai bună încurajare, e tot ce trebuie să știe o mamă. Nu câte grame trebuie să ia copilul pe zi, nu câte scutece trebuie să ude, nici ce temperatură trebuie să aibă apa de băiță. Pentru asta există cărți, pe astea le găsești pe google. Dar ceea ce n-o să-ți spună decât cineva apropiat este că te descurci bine și că ești o mamă bună.
Dragilor, astăzi vreau să vă trimit o îmbrățisare și să vă spun că sunteți niște mame minunate!
Iar data viitoare când vorbiți cu o mamă care tocmai a născut, gândiți-vă ce v-ar fi plăcut vouă să auziți când erați la început. Uneori o îmbrățișare face mai mult decât o mie de sfaturi, uneori zece minute în care stai cu copilul unei mame și o lași pe ea să stea pe canapea, sunt cel mai frumos gest de prietenie.
Vouă ce v-ar fi plăcut să auziți mai des de când ați devenit mame?
Sursă foto: mother on pexels.com
Pe mine M-a ajutat mult când vorbeam cu prietenele cu copii mai mari sau cu 2 copii. Îmi spuneau mereu ‘o sa treacă faza asta și îți primit ca va fi mai bine (ca o sa dormi mai multe ore pe noapte, etc)’. Și ca și in cazul tău, când ma stresam/supăram ca nu am făcut ceva sau poate mi se părea ca nu fac suficient de bine, tot prietenele îmi spuneam ‘ești cea mai buna mama pt copilul tau’. Asta m-a ajutat și mi-ar fi plăcut sa aud mai des astfel de sfaturi
Ce frumos! Asta inseamna prietene adevarate!