Înainte să am copil știam clar ce fel de părinte vreau să fiu, cum vreau să fie copiii mei, ce le voi permite să facă și ce nu, care vor fi limitele și regulile pe care le voi stabili.
Dar după ce am devenit mamă, mi-am dat seama că lucrurile nu sunt așa simple și mi-am schimbat destul de mult părerile. Ba chiar îmi dau seama că acum nici nu pot spune cu exactitate că știu ce fel de părinte vreau să fiu.
Dar învăț pe măsură ce copiii cresc, pe măsură ce apar noi provocări. Învăț de la ei, învăț din relația cu ei, iar uneori învăț de la cei din jur. Iar în timp, mi-am conturat în schimb o idee despre ce fel de părinte NU vreau să fiu:
- Nu vreau să fiu genul de părinte care își bate copiii, pentru că nu cred că bătaia este o soluție. Cred că trebuie să le explicăm, să vorbim frumos cu ei, să îi respectăm ca oameni și atunci lucrurile se vor așeza. Bineînțeles că mai fac năzdrăvănii, dar nici un copil nu merită bătut și nu cred că bătaia este cea mai bună metodă educațională. Avem la dispoziție îmbrățișări, mângâieri, cuvinte și cu răbdare lucrurile se vor așeza.
- Nu vreau să fiu părintele care nu își ascultă copiii. Cunoaștem cu toții replica: “Ce știi tu, tu ești mic” sau “Faci așa, că așa spun eu”. Copiii sunt minunați, mințile lor văd lucrurile altfel decât le vedem noi. Chiar dacă nu e bine ceea ce vor ei, îmi place să îi ascult și să le dau ocazia să își spună părerea.
- Nu vreau să îmi mint copiii. Chiar dacă sunt mici, trebuie să îi respectăm și să le explicăm lucrurile așa cum sunt. Uneori ar fi atât de ușor cu o minciună, dar vreau să aibă încredere în mine și de aceea îi tratez cu respect.
- Nu vreau să le tai aripile, nu vreau să îi împiedic să își realizeze visele. Vreau să îi spijin în ceea ce și-au propus să facă, să îi încurajez să ajungă acolo unde își doresc.
- Nu vreau să fiu genul de părinte de care se tem copiii. Vreau să construiesc cu ei o relație bazată pe încredere, dragoste și respect, atfel încât să vină la mine fără teamă că vor fi judecați sau că îi voi pedepsi.
Stiu că este un drum lung, care va fi plin de provocări din care voi avea de învățat, iar succesul nu îl garantează nimeni. Dar ca orice părinte, voi fi alături de copiii mei oricât de greu ar fi drumul.
Voi ce fel de părinți v-ați propus să fiți?
Credit foto: Luchian Comsa, lifetopixel
Leave a Reply