Ce le spunem copiilor când mergem la cumpărături? 3 sfaturi de la un specialist în educație financiară

Eram la rand la supermarket. Cumpărături banale într-o zi de joi: o pâine, niște fructe, brânză și cafea. În fața mea la rând era o mamă cu două fetițe, ce țopăiau ca două vrăbiuțe în jurul mamei lor:⁃ Să luăm și asta!

⁃ Mami, uite ce drăguț e ăsta! Îl luăm?

⁃ Nu draga mea, nu avem nevoie, te rog pune-l la loc!

⁃ Bine, dar de ăsta ce zici? spune cealaltă, luând un alt obiect de pe raft.

⁃ Te rog să îl pui la loc, am luat tot ce ne trebuia!

⁃ Bine, dar îmi placeeee! Îl vreaauuuu! Te rooog!

Nimic anormal, o scenă pe care am văzut-o de zeci de ori, scenă care mi s-a întâmplat și mie de zeci de ori. Doar că eu trebuia să mă lupt doar cu un singur omuleț care punea haotic produse în coș, nu cu doi. 

A trecut mult timp de atunci, timp în care eu evitam să iau copilul cu mine la magazin, sau îl luam doar la supermarketurile în care știam că pot să îl pun în căruț și de acolo de sus nu ajungea așa ușor la toate rafturile. Dar la magazinul mic din cartier nu îl luam niciodată pentru că era tentat să pună în coș tot ce vedea și fiecare vizită la magazin se termina cu rugăminți sau chiar cu plânsete.

Apoi după mult timp, am avut ocazia să particip la un curs de educație financiară pentru copii. Nici nu mă gândisem că astfel de lucruri se pot învăța la vârste atât de mici, dar uite că cele mai eficiente lecții sunt cele pe care le începem devreme. 

Legat de mersul la cumpărături, am aflat 3 sfaturi simple, dar foarte eficiente, care m-au ajutat să gestionez mai ușor mersul la cumpărături împreună cu copilul. 

1. Înainte să plecăm la cumpărături îi spun copilului de ce intrăm în magazin și ce trebuie să cumpărăm. Evit astfel ca el să pună în coș tot ce îi iese în cale și să mă luptăm cu el să le pună la loc.

Ei ne văd pe noi că punem produse în coș fără să știe logica din spatele alegerilor noastre. Așa că ei imită ce văd. Cea mai bună abordare este să le explicăm ceea ce facem: “Cumpărăm ciuperci și suc de roșii  pentru că vom face diseară paste, avem nevoie de săpun și pastă de dinți pentru că s-au terminat cele pe care le aveam și trebuie să le înlocuim, cumpărăm fructe pentru că mâncăm în fiecare zi fructe, avem nevoie de saci de menaj ca să putem arunca gunoiul în ei. “

Îi învățăm astfel raționamentul din spatele alegerilor noastre. 

De când am auzit asta, nu mai intru în magazin fără să îi spun copilului ce urmează să luăm și încerc să nu mă abat de la listă. Dacă îi spun că intrăm după mere și pâine, încerc să ies doar cu mere și pâine. Se întâmplă uneori să îmi amintesc că mai avem nevoie și de lapte și atunci fie îi explic că tocmai mi-am amintit că nu mai avem lapte, fie las laptele pentru altă sesiune de cumpărături (dacă nu este așa urgent). 

Bineînțeles că apar și tentații, vede dulciuri și cere să cumpărărm, dar este mai ușor să îl refuz, spunându-i: “Am intrat să lăm pâine și mere, hai să ne ținem de listă!”. Nu merge de fiecare dată, dar măcar ies cu un singur obiect în plus în coș, nu cu tot raftul de dulciuri.

La vârsta aceasta (de 3-4 ani) ei cer lucruri mici, de regulă ce văd în fața ochilor. De aceea, ca parinte ești tentat să îi lași acasă cand mergi la cumpărături, așa cum făceam eu. 

În general, la nivelul lor sunt puse o grămadă de lucruri nesănătoase, colorate, atrăgătoare la care îți vine să cedezi de la oboseală, sau ca să nu faca copilul scandal, să se uite lumea ca la circ. 

2. Pun o limită înainte să intrăm în magazin.

De multe ori cere ceva înainte să intrăm în magazin. Lista de dorințe variază de la un pachet de biscuiți, până la jucării mari. Atunci stabilim o limită înainte să intrăm în magazin. De obicei îi dau voie să aleagă un singur obiect și stabilim și valoarea aceastuia (Ex: 5 sau maxim 10 lei). 

E adevărat că durează mult să îi citesc toate prețurile și se decide cu greu, dar e mai ușor să negociez dacă luăm un set de creioane sau ceva dulce, decât să îl fac să renunțe la lucruri foarte scumpe.

3. Pentru lucruri mari, facem listă de dorințe. 

S-a întâmplat să intrăm în magazin pentru o sticlă de lapte și să vadă un castel imens cu cavaleri și soldăței, care bineînțeles că era peste bugetul stabilit de 10 lei. 

Pentru astfel de lucruri, facem listă de dorințe pentru ziua lui sau pentru Moș Crăciun. De cele mai multe ori se întâmplă să uite după 2 zile, dar dacă totuși își amintește, atunci încercăm să ținem minte dorința respectivă.  

Despre educația financiară a copiilor sunt foarte multe lucruri de învățat, ceea ce v-am povestit eu astăzi este doar un mic pas din cele multe pe care le putem face în educarea copiilor noștri, ca ei să aibă o relație sănătoasă cu banii.

Prezentarea la care am participat eu a fost susținută de Anamaria Ciuhuță, fondator FinancialParenting, care ține cursuri de educatie financiară atât pentru adulți cât și pentru copii. Mie mi-a trezit interesul să aflu cât mai multe despre ceea ce trebuie să îi învățăm pe copii legat de bani și cum putem să îi facem să înțeleagă care este valoarea și rolul banilor.

Voi ce îi învățați pe copiii voștri despre bani? Cum procedați cu toate cerințele lor atunci când mergeți la cumpărături?

Photo by Victoria Borodinova from Pexels

Photo by rawpixel on Unsplash