Am multe calități, dar cântatul nu este punctul meu forte. Nu am talent, nu am ureche, așa că stau în banca mea. Cânt în mașină atunci când sunt singură, dar am grijă să am geamurile bine închise și să dau volumul tare la muzică, ca să nu produc dezastre în trafic.
De când am copii, a fost nevoie să scot la iveală bruma de cântecele pe care le mai știam de la grădiniță sau să mai învăț câte ceva nou, ca să distrez copiii. Norocul meu că toate cântecele de copii sunt relativ simple și au o linie melodică pe care orice afon poate să o țină. Dar am evitat mereu să mă bag la cântece complicate, iar cântecele de leagăn intră în această categorie. Pe scurt, nu știu nici un cântec de leagăn. Știu povești, știu să mângâi frumos, dar cântece nu știu. Și slavă Domnului m-am descurcat onorabil cu adormitul copiilor, sau așa am eu pretenția.
Asta cam până acum o lună când Mark mi-a cerut să îi cânt să adormă. În prima seară am improvizat ceva, în a doua seară am improvizat iar, dar copilul s-a prins și mi-a cerut să îi cânt un cântec cu versuri adevărate. Așa că am început să caut în memorie să văd ce cântece știu, care ar putea trece drept cântece de leagăn. Adică din alea cu ritm domol, așa, care merg bine cu o mișcare lină a mâinii prin păr.
Și așa am ajuns să îI cânt copilului “Du-mă acasă măi tramvai”, “Miruna”, “Cea mai frumoasă zi” și chiar “Ploaia” de la Cargo.
I-am deschis astfel apetitul pentru muzică adevărată, iar cântecul lui favorit este acum “Du-mă acasă mai tramvai” pe care îl știe pe de rost și pe care a l-a cântat de curând la un concurs de talente.
Ce credeți că îmi cere acum să îi pun pe youtube? Muzică românească, de la Portocala Andei Călugăreanu, Fotoliul din odae al Mirabelei Dauer și Pseudofabula de la Roșu și Negru.
Simt că i-am deschis apetitul pentru muzică bună și presimt că o să am un partener pentru mers la concerte de muzică!
Photo by Paige Cody on Unsplash
Leave a Reply