Nu înțelegeam de ce părinții vin obosiți luni dimineața la birou
Nu înțelegeam de ce aleargă imediat acasă ce copilul face un pic de febră
Nu înțelegeam cum e să ai telefonul plin de 100 de poze din același unghi doar cu copilul.
Nu înțelegeam cum ai putea vorbi ore în șir doar despre copiii tăi,
Nu înțelegeam ce înseamnă să pui o altă persoană mai presus de tine,
Nu înțelegeam cum e să te culci și să te trezești cu grija altcuiva în minte și în suflet,
Nu înțelegeam cum lumea ți se poate da peste cap când copilul este bolnav,
Nu înțelegeam cum nu poți pleca de acasă două zile fără să te topești de dor,
Nu înțelegeam cum poți ieși din mijlocul unei întâlniri importante doar pentru că te sună educatoarea copilului sau bona,
Nu înțelegeam cum îți poți dori să ajungi mai repede acasă ca să îți îmbrățișezi copilul,
Nu înțelegeam cum e posibil să ai geanta plină de jucării și suzete și să nu te deranjeze.
și toate astea pentru că…..
Nu știam cât de frumoasă și pură e dragostea unui copil
Nu știam cât de catifelată și de moale este îmbrățișarea unui bebeluș
Nu știam că zâmbetul unui copil șterge orice supărare
Nu știam că atunci când ai un copil, începi să iubești altfel, începi să visezi altfel, începi să trăiești mai bogat, mai frumos, mai intens.
Sursă foto: https://www.pexels.com/photo/affection-baby-barefoot-blur-415824/
Leave a Reply