Archives for March 2019

Știu că mulți dintre voi sunteți în căutare de idei de jocuri educative pe care să le jucați împreună cu copiii, și adevărul este că pentru copiii micuți, oferta nu este prea vastă pe piață. Majoritatea jocurilor de jucat în familie, încep cam de la vârsta de 6 ani.

Astăzi am câteva propuneri de jocuri educative pentru copiii cu vârste între 3 și 6 ani. Sunt niște jocuri foarte amuzante, care au un design foarte frumos. Aceste jocuri sunt concepute de un expert în psihologie pentru copii, care a studiat la Harvad și care și-a propus să vină în ajutorul părinților cu jocuri distractive, dar care să îi ajute pe copii să învețe lucruri noi într-o manieră cât mai simpatică.

Prima dată când am auzit despre cărți de parenting, eram la începutul primei sarcini, când tot cei din jurul meu îmi dădeau tot felul de sfaturi despre viața de părinte și îmi spuneau că trebuie să citesc ba o carte, ba alta. Cum adică să citești cărți să fii părinte? Adică există manuale pentru așa ceva? 

-Mami, îmi spui o poveste de când erai tu mică? Una scurtă!

În ultima vreme îmi cere din ce în ce mai des să îi spun astfel de povești.

Când eram mică și mie îmi plăceau “Poveștile adevărate”. Îi puneam pe bunici să îmi spună povești adevărate de cănd erau mici sau uneori de cănd era mama mică. Încercam să îmi imaginez cu ochii minții cum era lumea lor de acum muuulți ani.

Dragă părinte de elev cu vârsta școlară mică,

În ultima perioadă i-am auzit de multe ori pe copiii din clasa mea supărați că părinții nu le cumpără din când în când o carte nouă.

Ei sunt la vârsta la care citiul este esențial pentru dezvoltarea lor. Poate nu citesc foarte bine, poate nu citesc foarte des, dar important este să citească ca să prindă drag de lectură. Dacă nu le deschidem acum pofta spre citit, dacă nu le alimentăm curiozitatea, va fi din ce în ce mai greu să o facem mai tărziu.

V-am mai povestit eu că drumul de la grădiniță spre casă este cel mai bun moment să aflu de la Mark diverse lucruri, printre care ce a făcut la grădiniță sau care mai e atmosfera pe acolo. Eu conduc, el stă în scaunul lui în spate și povestim. 

Acum vreo trei săptămâni, veneam noi de la grădiniță, când îmi povestește copilul că este foarte fericit că au început să stea mai mult afară pentu că nu mai este așa frig. “Super!”, mă gândesc eu….

Parcă ieri mă jucam cu Mark cu jucăriile astea și îi arătam cum să le îmbine, cum să le așeze. Iar acum mă joc cu aceleași jucării, doar că am un alt partener de joacă, pe Andy.

Andy are acum 1 an și 6 luni și se joacă aproximativ cu aceleași jucării cu care se juca și Mark la vârsta lui. Și când spun aceleași, nu mă refer la același gen, ci exact cele pe care le-a avut Mark și care au rămas în stare foarte bună după atât de multe ture de joacă.

Nu pot să mă laud cu performanțe extraordinare în domeniul culinar, de asta am evitat să scriu sau să postez ceva pe blog legat de acest subiect. Dar nevoia de a-mi hrăni copiii, m-a împins acolo unde nu bănuiam că voi ajunge vreodată: la butoanele aragazului. La început timid cu legume la aburi, apoi treptat am început să experimentez tot felul de rețete.

Acum ceva timp am fost în vizită la niște prieteni care nu au copii. Era așa un zen și un calm acolo și totul la locul lor, că parcă era desprins din revistele de design interior. Obiecte frumos așezate, pernuțe aliniate pe canapea, cărți frumos rânduite în bibliotecă, flori, iar covorul era curat, fără pete de mâncare sau de carioci și fără jucării pe care să calci.

E dimineață. Foarte dimineață. E atât de devreme, încât nici nu ar trebui să fie legal să te dai jos din pat. Eu una aș mai dormi cel puțin două ore și tot dimineață ar fi când m-aș trezi.

Îl văd cum se ridică în picioare în pătuț, se prinde cu o mânuță de marginea patului și cu cealaltă se freacă la ochi. Nu mă mișc, mă uit la el printre gene și rămân nemișcată. “Prefă-te că dormi!” sună o voce în capul meu. Poate se culcă la loc. Închid ochii și într-o secundă pot să jur că am ațipit la loc.