E dimineață. Foarte dimineață. E atât de devreme, încât nici nu ar trebui să fie legal să te dai jos din pat. Eu una aș mai dormi cel puțin două ore și tot dimineață ar fi când m-aș trezi.
Îl văd cum se ridică în picioare în pătuț, se prinde cu o mânuță de marginea patului și cu cealaltă se freacă la ochi. Nu mă mișc, mă uit la el printre gene și rămân nemișcată. “Prefă-te că dormi!” sună o voce în capul meu. Poate se culcă la loc. Închid ochii și într-o secundă pot să jur că am ațipit la loc.
-Mami! Mami! MAAAAAMI!
E clar că partea cu prefăcutul nu a ținut. Cobor din pat, îl iau în brațe și îl bag lângă mine în pat, sub plapumă. E cald și bine și sper că dacă îl țin așa în brațe, aici sub plapumă, o să îi vină iar pofta de somn. El e mic și moale, miroase irezistibil a ceva ce doar bebelușii pot să miroasă și cărnița lui are pufoșenia unui cozonăcel proaspăt scos din cuptor. Trec așa minute bune și iar ațipesc. “A adormit”, mă gândesc, dar chiar în clipa aceea se ridică în fund, râde și începe să îmi bage degețelul în ochi:
-Mami, ‘chis! Asta înseamnă ceva între “mami deschide ochii!” sau “Mami, ai ochii închiși”.
Încerc să îl bag iar sub plapumă, dar el chicotește și fuge. Se cuibărește undeva în mijlocul patului, ca un moț jucăuș în vărful unei căciuli.
-Puiule, mi-e somn, e foarte devreme. Hai să dormim!
Se așează pe burtă și mai stă acolo cuminte câteva minute. Apoi coboară din pat și îl aud lipa-lipa pe parchet. Și-a găsit o jucărie și mă bucur pentru un moment. Are o ocupație și eu mai pot să lîncezesc în pat câteva minute, să mai fur câteva minute de somn sau măcar de stat la căldură sub plapumă. Mă rog în gând să se joace cuminte acolo, sau poate chiar să se întoarcă din nou în pat. Nici nu îndrăznesc să mă uit la telefon să văd cât e ora. După lumina care intră pe sub obloane și după liniștea din bloc, pot să estimez că nici cei care merg la birou nu s-au trezit.
Și fix când mă gândesc că e bine că se joacă cuminte acolo jos, lângă pat, începe să cânte una din jucăriile alea care nu sunt recomandate a fi folosite de copii înainte ca părinții să își fi băut cafeaua. Și sună tare și strident și el râde și apasă iar și iar toate butoanele. Îmi fac repede un plan cum să mă dau jos din pat și să scot bateriile, dar e prea târziu. Pe hol se aud alți pași lipa-lipa și ușa se deschide cu zgomot:
-Mami, Andy! Bună dimineața! Am auzit muzică la voi și am venit să mă joc și eu.
Și cu asta dragii mei, am spus adio somnului meu azi dimineață și m-am dat jos din pat să mă spăl pe față și pe dinți și să îmi fac o cafea. Nu de alta, dar îmi place ca zorii dimineții să mă prindă fresh ca o floare și atunci când sună alarma de la ora 7 și unii își încep ziua, eu să am deja un avans în fața lor.
Și voi, cei care aveți copii, mai știți cum e să dormi până la zece?
Sursă foto: Image by Claudio_Scott from Pixabay
Leave a Reply