-Mami, îmi spui o poveste de când erai tu mică? Una scurtă!
În ultima vreme îmi cere din ce în ce mai des să îi spun astfel de povești.
Când eram mică și mie îmi plăceau “Poveștile adevărate”. Îi puneam pe bunici să îmi spună povești adevărate de cănd erau mici sau uneori de cănd era mama mică. Încercam să îmi imaginez cu ochii minții cum era lumea lor de acum muuulți ani.
Bunicii aveau niște povești extraordinare, de pe vremea războiului, când au fost refugiați. Erau copii atunci și au fost nevoiți să plece din satele lor cât timp a durat războiul. Bunica îmi povestea cum trecea iarna un râu înghețat ca să ajungă la școală, bunicul îmi povestea cum erau nevoiți să se ascundă și cum nu se găsea aproape nimic de mâncare. Erau cele mai grozave povești, pe care le ascultam mereu cu sufletul la gură. Și chiar dacă știam că s-au încheiat cu bine, pentru că și bunica și bunicul erau acolo lângă mine, tot stăteam cu sufletul la gură până la finalul poveștii. Și încercam să țes în minte imaginea vremurilor de atunci.
Acum am ajuns eu să spun povești din copilăria mea și să îi descriu lui Mark în cuvinte toate pățaniile mele. La început a fost greu să găsesc acele întâmplări care merită povestite, acele pățanii care ar putea avea o morală, un mesaj pentru el.
În timp mi-am dat seama că pentru el nu contează astfel de lucruri, contează doar să îi povestesc ceva despre mine, despre copilăria mea. Așa că îi povestesc cum eram eu, cum vedeam eu lumea, ce gândeam, cu ce îmi placea să mă joc, ce îmi plăcea să fac, ce prieteni aveam.
Și el mă ascultă fascinat orice i-aș spune.
Aseară m-a întrebat cum era locul de joacă de la mine de la bloc. I-am povestit despre leagăne, despre balansoare, despre învârtitoare și despre cele două bare de bătut covoare pe care le foloseam drept porți de fotbal.
-Cum adică să bați covoare, mami?
Și dă-i și explică-i că pe vremea aia nu erau aspiratoare așa de performante, iar covoarele erau mari, nu trei bucâțele cum avem noi acum în casă. Și le scoteau oamenii făcute sul, le cărau în spate pe scări și le duceau afară unde le băteau de praf și apoi le curățau cu peria.
Ce credeți că vrea să facă în weekend? Să scoatem covoarele afară să le batem!
Mi-am dat seama că lumea a evoluat mult și unele lucruri sunt de neconceput acum, așa că voi continua să îi povestesc cum era lumea pe vremea mea, cum ne jucam noi și care erau distracțiile pe vremea noastră. Pe mine mă amuză să îmi amintesc acele lucruri, iar pentru el este o continuă sursă de mirare.
-Pe bune, mami? Chiar nu erau ouă cu surprize?!
Leave a Reply