Archives for May 2019

I-am spus o singură dată lui Mark, când Andy avea câteva săpămâni că este responsabilitatea lui de frate mai mare să îl învețe pe frățiorul lui multe lucruri: să se joace, să îl învețe să coloreze, să îl învețe cântecele.

M-a privit cu ochișori mirați și mi-a părut rău că am pus pe umerii lui o asemenea povară. Apoi l-am luat în brațe și i-am spus că noi vom fi acolo să îl sprijinim și îl vom învăța împreună pe cel mic tot ce trebuie să știe.

De atunci nu am mai reluat ideea. 

Citeste in continuare

Mulți părinți se așteaptă ca atunci când le cumpără copiilor lor jucării, aceștia din urmă să se joace singuri. I-ai cumpărat o sacoșă de jucării și o împăștii mândru pe covor: “Ia copile și te joacă!” Ei bine, vă spun eu că în cele mai multe cazuri nu o să se întâmple asta. Nu este suficient să umpli camera copilului cu jucării. Copilul are nevoie de atenție, de implicare, de ghidare. 

Citeste in continuare

Mark avea trei luni când am plecat prima dată de acasă. Am mers la părinții mei la Roman, de Crăciun. Am luat cu noi tot ce puteam să luăm, inclusiv sterilizatorul, care era o cutie maaaare și voluminoasă. Mașina era plină ochi: căruț, sterilizator, pompa de sân, scutece, hăinuțe, păturici, șervețele de fund, gel de suș, șampon, orice am fi putut avea nevoie pentru copil. 

A fost o nebunie, nici acum nu îmi dau seama cum de au încăput atâtea lucruri în mașină. În timp am învățat că nu am nevoie chiar de toate și că unele din ele chiar erau în plus, dar primele drumuri au fost cu portbagajul plin. 

Citeste in continuare

Eram în școala generală, prin clasa a șasea cred, când s-a discutat despre o excursie cu clasa. Trebuia să alegem între două destinații și pentru că nu reușeam să cădem toți de acord, s-a propus să votăm. Aveam câteva zile la dispoziție să ne gândim, să discutăm cu părinții și apoi urma votul. Eram foarte încântată și știam clar unde voiam să merg. În pauze discutam cu colegii și mereu erau dezbateri legate de ce locație vom vota. Eram încântată de excursie, dar eram mai încântată că am ocazia să îmi exprim părerea prin vot.

Citeste in continuare

La primul copil suzeta a apărut în gurița lui în primele zile. Când nu am mai rezistat cu alăptat la cerere, cu plânsete, i-am dat suzeta. Observasem și că are tendința să bage degetul în gură, așa că am preferat să îi dăm suzetă. De suzetă mai scapi, degetul rămâne cu el mereu. Și el a fost fericit și noi mai liniștiți. Cum plângea, cum părea un pic agitat, îi dădeam suzeta. Nu știu exact de unde a apărut prima suzetă, dacă am cumpărat-o sau am primit-o, sigur este că i-am dat-o la un moment dat. Și a fost liniște. Apropos, termenul în engleză este “pacifier” care pe mine mă duce cu gândul la “a face pace”, pentru că ăsta este rolul ei, să aducă pace și liniște în familie.

Citeste in continuare

Dacă parentingul ar fi un joc video la care să câștigi puncte, cu siguranță cele mai multe puncte le-ai obține după un drum lung cu doi sau mai mulți copii în mașină.

De fiecare dată după un drum lung cu cei doi copii, mă minunez că soțul meu mai are toți nervii la locul lor și îi mulțumesc că a rezistat până la destinație fără să îi dea jos. Eu stau mai mult întoarsă către ei (asta când nu stau îngrămădită între ei, cu marginea unuia dintre scaunele lor înfiptă adânc până în ficat), încercând să îi țin cât mai liniștiți și să le răspund tuturor nevoilor. Unul vrea apă, unul vrea ceva de ronțăit. Pe urmă vrea și celălalt apă și celuilalt îi este foame. Unul vrea să asculte PU-PU (cântece de copii), celălalt vrea Queen și muzică rock. Unul își scoate șosetele, celălalt plânge că el nu ajunge să își scoată șosetele. 

Citeste in continuare

Primele căutări pe internet despre sarcină, le-am făcut după ce am văzut două liniuțe pe test. Voiam să știu cum arată embionul în acel moment și am calculat data probabilă a nașterii.

Apoi în fiecare săptămână citeam pe internet despre modificările prin care trece embrionul și mai apoi fătul în momentul respectiv. Mi se părea foarte interesant să știu cum se dezvoltă și cât a mai crescut.

Citeste in continuare

De câte ori auzeam fraza asta înainte să am al doilea copil, credeam că se referă la faptul că experiența acumulată la creșterea primului copil mă va ajuta foarte mult la creșterea celui de-al doilea. După un an și opt luni de când sunt mamă de doi copii, încep să îmi dau seama că sunt mai multe înțelesuri ascunse în această frază.

Citeste in continuare

Sâmbăta dimineața parcă au gâdilici în talpi. Se trezesc devreme și țopăie în jurul patului:

-Mami, unde mergem azi? Ieșim în parc? Vreau în parc! Cu bicicleta! Ba nu, cu trotineta!

-Daaa!! Îl aproba și cel mic, care este de acord cu tot ce spune fratele lui. -Papu, papu! Și se duce în hol, de unde aduce în brațe un pantof de-al soțului, tenisii mei și un papucel de-al lui. 

Citeste in continuare

Mi-a luat ceva timp să înțeleg că Sărbătorile sunt altfel atunci când ai copii: mai gălăgioase, mai imprevizibile, mai vesele sau poate uneori mai agitate, în funcție de dispoziția lor. 

Masa perfectă, copilul perfect, invitații perfecți, toată lumea alinată la dungă, de la linguriță până la cuta pantalonilor, astea sunt doar în filme. 

Mesele lungi nu sunt pe placul copiilor, orice scoatere din ritm îi bulversează și îi dă peste cap, atențiile dulci primite cadou îi agită. Același efect îl au și vizitele lungi sau insistențele cunoscuților care vor să audă un cântecel/ o poezie.

Citeste in continuare