Primele căutări pe internet despre sarcină, le-am făcut după ce am văzut două liniuțe pe test. Voiam să știu cum arată embionul în acel moment și am calculat data probabilă a nașterii.
Apoi în fiecare săptămână citeam pe internet despre modificările prin care trece embrionul și mai apoi fătul în momentul respectiv. Mi se părea foarte interesant să știu cum se dezvoltă și cât a mai crescut.
Apoi tot pe internet am început să citesc despre lucrurile pe care trebuie să le cumpăr pentru bebeluș, despre îngrijirea lui în primele zile. Adunam multe informații și de la prieteni sau de la cursurile de puericultură și alăptare, dar știam că oricând pot să găsesc răspuns la întrebările mele, la orice oră din zi și din noapte. Chiar și atunci când mă trezeam noaptea cu cârcei și nu mai reușeam să adorm la loc sau atunci când mă lovea tare cu picioarele în burtă, tot pe internet citeam.
După ce am născut, parcă uitasem tot. Tot ce citisem în cărți, tot ce îmi spuseseră prietenii, tot ce învățasem la cursuri. Și atunci când mă îndoiam de mine, de capacitatea mea de a avea grijă de un bebeluș, căutam tot pe internet. Pentru că era la îndemână.
Uneori mă ajuta să mă liniștesc, să înțeleg că este normal ce se întâmplă, că bebelușii plâng mult și mănâncă des, că dorm puțin și vor în brațe. Dar au fost și momente în care m-am panicat, în care am citit doar informații care m-au speriat. Și atunci m-am întors la lumea reală, la prieteni și la pediatrul copilului, la mama, la soțul meu, la toți cei care mă ajutau atunci și care m-au liniștit că totul va fi bine.
În timp am învățat să filtrez sursele, să știu în ce site-uri pot să am încredere și în care nu. Am învățat care sunt grupurile online pe care trebuie să le evit și care sunt cele care chiar îmi aduc informații folositoare.
Pentru că internetul este plin de lucruri care ne pot crea frustrări sau care ne pot face să ne ieșim din minți de neliniște.
Sunt anumite informații pe care nici nu mă gândesc să le caut pe internet. De exemplu, sfaturile medicale. Dacă am o problemă medicală cu copiii, merg la medic. Nu postez, nu dau search, nu întreb necunoscuți doar pentru că au și ei copii. Cel mai în măsură să mă ajute este medicul copiilor mei, care a studiat medicină, care are o specializare în pediatrie, care zi de zi vede omuleți mici cu probleme similare, dar și multe cazuri particulare.
Și am mai învățat ceva: că ceea ce vedem pe internet este parțial adevărat. Nimeni nu postează poze pe internet atunci când este nefericit. Majoritatea postăm în momentele în care ne simțim cel mai bine, pentru că nu vrem să arătăm prietenilor nici că cei mici au o zi proastă în care nimic nu le convine, nici că noi avem o zi și mai proastă pentru că ei sunt mârâiți și nu știm de ce.
De-a lungul timpului au fost multe lucruri despre care am citit pe internet și care mi-au creat multe frustrări:
- că nu gătesc suficient de variat sau de sănătos pentru copii mei (dar vă jur că fac cea mai bună mămăligă pentru copiii mei)
- că nu citesc suficiente cărți de parenting (dar citesc foarte frumos, cu intonație toate cărțile cu povești)
- că nu fac activități suficient de variate cu copiii mei (dar ne jucăm aproape în fiecare zi)
- că nu fac zeci de obiecte de decor înainte de Crăciun și de Paște (anul ăsta de Paște le-am scos din dulap pe cele de anul trecut, dar am câștigat 10 puncte pentru că le-am păstrat pe acelea)
- că nu facem jucării din resturi de ambalaje reciclate (am încercat ceva dintr-un sul de hârtie, jumătate din casă era plină de lipici, dar ochii animăluțului nu stăteau unde trebuie)
- că nu le-am făcut câte un album al primului an de viață cu poze din fiecare etapă de dezvoltare (partea cu pozele printate nu prea îmi iese)
- că nu am folosit scutece refolosibile (jur că acum după doi copii, nu îmi pare rău deloc!!!!)
- că nu le cumpăr doar haine din fibre organize (spuneți-mi mie, ați văzut hanorac cu Spiderman 100% din lână???)
Mi-a luat ceva timp să îmi dau seama că am făcut multe alte lucruri frumoase împreună cu ele și că niciodată nu o să le pot face pe toate.
Așa că am învățat să filtrez și să iau de pe internet doar ceea ce îmi este util și ceea ce mă înspiră cu adevărat. Îmi place faptul că am acces la toate informațiile doar cu un click, dar tot cu un click pot să dau ignore acelor lucruri care nu mă fac un părinte mai bun.
Așa că luați cu măsură doar ceea ce vă face bine la minte și la suflet. Cereți sfaturi doar acolo unde știți că veți primi un răspuns cald și căutați doar ceea ce vă face viața mai simplă.
Photo by rawpixel.com from Pexels
Leave a Reply