Dacă parentingul ar fi un joc video la care să câștigi puncte, cu siguranță cele mai multe puncte le-ai obține după un drum lung cu doi sau mai mulți copii în mașină.
De fiecare dată după un drum lung cu cei doi copii, mă minunez că soțul meu mai are toți nervii la locul lor și îi mulțumesc că a rezistat până la destinație fără să îi dea jos. Eu stau mai mult întoarsă către ei (asta când nu stau îngrămădită între ei, cu marginea unuia dintre scaunele lor înfiptă adânc până în ficat), încercând să îi țin cât mai liniștiți și să le răspund tuturor nevoilor. Unul vrea apă, unul vrea ceva de ronțăit. Pe urmă vrea și celălalt apă și celuilalt îi este foame. Unul vrea să asculte PU-PU (cântece de copii), celălalt vrea Queen și muzică rock. Unul își scoate șosetele, celălalt plânge că el nu ajunge să își scoată șosetele.
Mai am mici pauze, când în sfârșit găsesc o melodie care să le placă ambilor copii și au burticile sau gurițețe pline cu ronțăieli. Atunci mă mai întorc cu fața la sensul de mers și îmi dau seama că nici nu am văzut nimic pe geam ultimii 30 de kilometri.
În ultima vreme avem o strategie: plecăm imediat după masa de prânz, astfel încât avem mari șanse măcar unul din ei (deobicei cel mic) să adoarmă și atunci drumul este mult mai ușor și mai liniștit. Și atunci mergem în linște, încercăm să nu facem prea mult zgomot, să nu ne sune telefoanele și nu ne oprim orice ar fi. Poate să ni se facă foame, sete, să avem nevoie la toaletă, noi nu ne oprim!! Mergem cât mai mult atunci când ei dorm. Doamne ferește să nimerim într-un blocaj că se termină tot zenul, pentru că ăștia mici sunt dotați cu senzori de mișcare și detectează imediat cum s-a oprit mașina și se trezesc instantaneu.
Și o luăm de la capăt: apă, ronțăieli, muzică.
De când avem copii, nu mai plecăm la drum fără:
- rezervorul plin sau suficient de plin cât să nu ne oprim
- apă, gustări, fructe pentru ei și pentru noi
- câteva jucării
- muzica lor preferată
- șervețele uscate, șervețele ude pentru eventuale accidente
Vă spun eu, părinții care conduc cu copii în mașină sunt niște eroi și fiecare drum este o mare provocare pentru nervii lor. Uneori mâ gândesc că ar trebui să avem niște însemne speciale deasupra mașinii, cum sunt cele cu SCOALA, ca să știe lumea că șoferul respectiv conduce în condiții de stres.
Ceva de genul: “Nu claxonați aiurea dacă vi se pare că nu are sens ce fac în intersecția asta, am un copil care plânge că vrea banane și unul care cere muzică!”
Când ai în spate doi copii care țipă, nu mai știi nici care e semnalizarea, nici de unde să dai drumul la ștergătoare. Nu mai știi dacă mergi înainte sau înapoi, dacă făceai stânga sau dreapta. Știți taxiurile alea din filme care au un geam între șofer și pasagerii din spate? Eu cred că sunt o soluție bună ca să se poată concentra șoferul la drum, fără să îl deranjeze gălăgia din spate.
La voi cum sunt drumurile lungi cu copiii în mașină?
Photo by Muhammadtaha Ibrahim Ma’aji from Pexels
Leave a Reply