Scriu de mult la articolul ăsta. Scriu, șterg, iar scriu. Pentru că mi se pare că nu reușesc să spun în cuvinte tot ce aș vrea să spun despre cărțile pe care vreau să vi le prezint. Pentru că sunt niște cărți deosebite, care mi-au plăcut mult și pe care le-am citit cu sufletul. Pentru că îi admir mult pe oamenii despre care o să scriu astăzi și îmi plac mult și cărțile lor.
Ziua în care la capătul celălalt al iubirii n-a mai fost nimeni – Ioana Chichet-Macoveiciuc
O carte pe care am citit-o pe nerăsuflate, ca toate cărțile din lista de azi. O carte în care am retrăit amintiri din facultate, legate de pachetul cu mâncare trimis de mama pe tren, de primele prietenii cu colegele de facultate și ieșirile prin cluburi. Apoi am urmărit cu sufletul al gură prima iubire a Oanei, cu naivitatea și inocența specifică vârstei, furtuna despărțirii și calmul dragostei mature. Tocmai când părea că și-a găsit liniștea și fericirea în familia ei, iubitul din tinerețe apare pentru o clipă și întâlnirea cu el o costă aproape tot.
Orbi – Petronele Rotar
Auzisem multe lucruri frumoase despre cărțile Petronelei, dar abia anul acesta am pus mâna pe o carte scrisă de ea și aceasta a fost Orbi. Am început să o citesc seara, după ce am adormit copiii și m-a fascinat din primul moment. Cartea este construită ca un puzzle: o piesă din prezent, una din trecut și pe măsură ce citești începi să vezi că poza se mărește și apar noi și noi detalii. O relație bolnavă, construită pe niște temelii șubrede, care amenință să năruiască vieți. Oare va reuși Alexa să scape de Călin, bărbatul de care s-a îndrăgostit și pe care și l-a dorit de soț? Dar oare ce va spune lumea de un divorț, că rămâne iar singură?
Mi-a plăcut mult felul Petronelei de a scrie, așa că acum citesc “Privind înăuntru” și urmeză “Alive”.
Fetița care se juca de-a Dumnezeu – Dan Lungu
O lume a copiilor care așteaptă ca părinții lor să se întoarcă acasă. O lume a copiilor rămași cu bunicii, ai căror părinți lucrează în străinătate. Copiii care mereu au haine și jucării noi, dar care suferă de dorul părinților.
Dan Lungu se pricepe minunat să descrie oameni, locuri, dar mai ales trăiri. Totul este atât de real și de intens descris, încât poți să îți imaginezi că ești acolo și ești spectator la un film.
Fetița care se juca de-a Dumnezeu este spectaculos de reală, de vie și de autentică.
Cum să uiți o femeie – Dan Lungu
În ultimii ani am citit multă literatură românească contemporană, și Dan Lungu este unul din autorii mei favoriți. Cum să uiti o femeie a fost prima carte a sa pe care am citit-o și cartea care mi-a deschis curiozitatea pentru cărțile sale. Este o poveste a unei relații care s-a terminat, reconstituită din amintirile iubitului, atunci când descoperă că iubita l-a părăsit. Este o carte carte care m-a cucerit prin descrierile foarte vii a unor episoade banale. O fată mănâncă o înghețată la cornet, dar scena este descrisă atât de bine, încât este imposibil să nu vizualizezi cu ochii minții, sau să nu îți aduci aminte de un moment în care ai mâncat o înghețată la cornet, de la dozator.
Semn că te am – Ioana Chicet- Macoveiciuc
Știi cum e când deschizi dopul șampaniei și după ce sare dopul, tu încerci cu un pahar mic să oprești și să aduni repede tot? Așa e cartea asta. După ce o deschizi și începi să citești primele rânduri, ea începe să curgă spre tine, prin tine și până să îți dai seama, a trecut de miezul nopții, tu citești tot sub plapumă cu lanterna de la telefon, ai consumat și jumătate din șervețele de pe noptieră, dar nu mai contează dacă nu dormi toată noaptea, măcar să o citești până la capăt.
Mi-au plăcut personaje frumos conturate, dar mai ales faptul că am avut acces la gândurile lor. Gânduri, așa cum avem cu toții, zi de zi. Stai în bucătărie și vorbești cu soțul ceva, dar mintea ta fuge departe și îți amintești ceva din trecut, apoi faci o asociere și ai ajuns în alt loc, dar tu de fapt erai pe scaun și tăiai carnea copilului. Așa e și în carte. Așa e și în mintea Anei, în care putem vedea tot, ca într-o oglindă.
Și oare câte dintre noi nu ne regăsim un pic în gândurile Anei?
Mi-a plăcut mult de Ana pentru că pare sensibilă, vulnerabilă, fragilă, târâie cu ea o dramă enormă din copilărie. Cu toate astea reușește să găsească forța de a recunoaște că nu este fericită, că nu aceea este fericirea pe care și-o închipuia și are tăria să rupă totul și să își construiască un drum al ei.
Vara în care mama a avut ochii verzi – Tatiana Tibuleac
O carte a cărui început m-a contrariat puțin, pentru că se deschide cu o declarație de ură din partea fiului către mama sa. Cei doi nu au o relație prea bună, trecutul lor este marcat de o copilărie alături de un tată alcoolic și o soră care a dispărut când era mică. Toate aceastea duc la o relație destul de precară a tânărului Aleksy cu mama sa și la internarea acestuia pentru tulburări comportamentale.
Boala mamei și o vacanță petrecută împreună, îi face pe cei doi să se apropie, și fiul ajunge chiar să își iubească mama, dar venirea toamnei aduce și moartea mamei, deci despărțirea celor doi. Cartea este construită pe mai multe planuri: tânărul Aleksy care își petrecere vara cu mama sa, copilul Aleksy care suferă din lipsă de dragoste maternă și adultul Aleksy care povestește retrospectiv amintiri legate de mama sa. Focusul cărții nu este pus pe acțiune, ci pe sentimente, de aceea cartea este plină de metafore și uneori firul epic devine ușor greu de urmărit.
Ochii mamei erau geamurile unui submarin de smarald.
Ochii mamei mele urâte erau resturile unei mame străine foarte frumoase.
Mama avea niște ochi verzi atât de frumoși, încât părea o greșeală să îi irosești pe o față dospită ca a ei.
Ochii mamei erau dorința unei oarbe împliniri de soare.
Ochii mamei erau scoici crescute pe copaci.
Ochii mamei erau dorința unei oarbe împliniri de soare.
Acestea au fost recomandările mele de lectură, sper să vă inspire și inainte de a pleca în vacanță să luați cu voi o carte care să vă țină companie pe drum sau pe plajă.
Voi ce ați mai citit interesant în ultima vreme?
Leave a Reply