Sunt dintr-un oraș de provincie, în care apa rece nu curgea toată ziua la robinet. Nu vorbesc de apa caldă, care “venea” doar de două ori pe săptămână, ci de cea rece, care se oprea între 9 dimineața și 16 după-amiaza.
Trebuia să fii vigilent și gospodar ca să nu rămâi nici nespălat pe mâini, nici însetat și nici cu toaleta murdară. Aveam în permanență o oală cu apă pe aragaz, oprită pentru băut și pentru făcut mâncare. La baie, opream apă în cadă pentru spălat pe mâini și pentru turnat în toaletă, pentru că atunci când se lua apa, nu funcționa nici aia, bineînțeles. Era greu, dar cumva ne descurcam mereu. Dacă voiam să ne spălăm în alte zile decât în cele cu program de apă caldă, încălzeam o oală mare de apă pe aragaz, pe care o turnam în lighean și peste care turnam apoi apă rece. Ne spălam așa pisicește, pe bucăți, dar nu trecea zi fără să dăm cu apă și săpun.
Vara îmi petreceam vacanțele la țară, la bunici, unde totul era cât se poate de rustic. Toaletă din lemn în grădină, apă adusă de la fântână. Fiecare om avea în curte câte un mic butoiaș prevăzut cu robinet. Puneai apă în el și aveai pentru spălat pe mâini. Pentru baie, era un întreg proces, destul de complicat. În primul rând căram apă de la fântână, câteva găleți pe zi. O parte o puneam la fiert, o parte o păstram rece. În lighean se întălneau apa rece cu apa fiartă și de acolo, cu un pic de săpun, în fiecare seară ne spălam de praful adunat la joacă. În zilele bune în care era foarte cald, lăsam apa la soare să se încălzească și uneori nu mai era nevoie să o fierbem. Dar cu praf pe tălpi și cu sudoare pe noi, nu ne-am culcat niciodată.
De 3 zile nu am apă caldă la bloc. E defecțiune în zonă și se lucrează, așa ne-au anunțat. Nu se știe căt durează, nu se știe când revine apa caldă. În prima zi nu m-am agitat foarte tare, dar spre seară mi-am reactivat cunoștințele în materie de spălat la lighean: încălzit apa, cărat apă la baie, spălat un copil. Încălzit apă, cărat apă la baie, spălat al doilea copil. Apoi noi. Cu rufele și cu vasele am scăpat repede, pentru că mașinile de spălat funcționează cu apă rece, cu noi a fost mai greu. Dimineața le fel: încălzit, cărat, spălat.
Azi Mark se amuza că nu încape în lighean și că i-am făcut duș turnând apă pe el cu o tigăiță de jucărie. I-am povestit că mie așa îmi făcea mereu mama când eram mică.
Măcar acum apa rece curge toată ziua și de încălzit o încălzesc cu cana electrică, iar procesul de încălzire durează mai puțin. Tot am evoluat un pic, nu-i așa?
Photo by Georgia Maciel from Pexels
Leave a Reply