Când eram în anul 3 de facultate, am obținut o bursă Erasmus de 1 an, în Franța. Fusese unul din cele mai mari visuri ale mele să ajung să studiez acolo, mai ales că învățasem de mică fanceză și eram fascinată de tot ce este legat de cultura acelei țări. În clasa a 10-a am fost într-o excursie de câteva zile la Paris și atunci m-am îndrăgostit și mai mult de viața și spiritul boem al francezilor: plimbările pe malul Senei, cafenele cu mese mici dând spre bulevard, delicioasele croissante, tricourile cu dungi și beretele purtate de fete, dar mai ales felul lor de a savura viața și de a se bucura de fiecare moment.
În Septembrie 2004, am plecat cu autocarul din București, până la Paris. Acolo am stat o noapte și a doua zi am plecat cu trenul spre Nantes, orașul în care am studiat timp de 1 an.
Îmi amintesc că drumul a fost greu și lung, dar cel mai greu a fost să îmi aleg lucrurile pe care să le iau cu mine în bagaj. Mi-am ales cu mare grijă hainele pentru că atunci era destul de cald, dar urma să vină iarna. Au fost multe lucruri pe care nu am putut să le iau cu mine, dar mi-am luat în schimb multe cărți pentru că îmi plăcea să citesc. Nu am putut să renunț la ele și îmi amintesc că m-am gândit destul de mult dacă e mai bine să îmi iau uscător de păr sau o carte.

Mi-am mai luat o ie pe care o primisem de la bunica, câteva poze cu familia și un semn de carte cu motive tradiționale românești, ca să îmi aducă aminte de casă când avea să mi se facă dor.
Aveam două bagaje imense și un rucsac pe care le-am târât prin tot Parisul (de unde ne-a lăsat autocarul până la hotel și a doua zi de la hotel la gară). Erau grele și îmi rupeau mâinile. Nu se punea problema să îmi trimită ai mei pachet cu lucruri, pentru că era foarte scump.
De Crăciun am făcut prima vizită acasă, când am adus cărțile citite și am luat altele noi. Tot atunci mi-am mai luat câteva haine pentru primăvară, dar cel mai mult spațiu în bagaj îl ocupau tot cărțile. Pentru una din colegele rămase acolo, am adus un pachet cu ceva de mâncare trimis de mama ei. Minunea a fost că a rezistat pachetul și cozonacul era încă în stare bună. Ușor turtit, dar încă gustos.
Erau momente în care mi se făcea dor de casă, în care aș fi mâncat o ciorbă dreasă cu borș sau o mâncare făcută de mama, dar nici nu se punea problema să car cu mine alimente. Nu mai putea mama să îmi pună pachet la tren, ca în primii ani de facultate. Orice colet făcea mult timp pe drum și costa și foarte mult. Așa că “îmi puneam pofta’n cui” și mă gândeam că o să recuperez eu acasă.
Acum am mulți prieteni care locuiesc în străinătate și vin rar acasă. Tuturor le este dor de famile, de prieteni, de locuri dragi, tuturor le este poftă de ceva de acasă. Am o prietenă care mereu cere tuturor celor are o vizitează, o anumită cremă de față, produsă în România. Alta care m-a pus să îi duc leuștean congelat și dulceață. Am alți prieteni plecați departe care vor mereu cărți cu povești în limba română, pentru copiii lor, ca să învețe cât mai bine limba română. Trăitul în străinătate vine la pachet cu dor de casă și de lucrurile cu care ești obișnuit, cu jind de gusturile și mirosurile din bucătăria românească. “Ce să-ți aduc?” e prima întrebare pe care o adresez când îmi vizitez prietenii români din străinătate.
Din fericire lucrurile nu mai sunt așa de complicate ca în 2004. Au apărut servicii de curierat și firme care livrează în timp foarte scurt, în aproape toată Europa, iar costurile sunt chiar decente.

DPD România a lansat serviciul de curierat internațional care presupune colectarea, sortarea si livrarea de plicuri (max 0.5 kg ) şi colete (max 31.5 kg ) de pe teritoriul Romaniei la o adresa din Europa.
DPD România, parte a DPD Group – a doua cea cea mai mare rețea internațională de curierat rapid, care livrează în peste 190 de țări, este situată intre primele companii de curierat din România, având peste 1200 de angajați (inclusiv francize), 47 depozite și peste 9 milioane de colete livrate anual.
Livrarea expedierii se face într-un termen cuprins între 1 si 7 zile lucrătoare, in functie de tara de destinatie. Iar acum se poate face plata cu cardul direct la curier, fie de către expeditor, fie de către destinatar.
Adică acum puteți trimite cozonac la Paris, dulceață de nuci la Praga și ii românești la Amsterdam, cărți cu povești românești nepoților din Spania și creme de față cu lăptișor de matcă, verișoarelor din Italia.
După ce curierul preia coletul, voi stați cuminți acasă și puteți urmări online expedierea.
Tarifele se calculează în funcție de zonă și de greutatea pachetului, lista serviciilor este disponibilă aici .
Mie mi se pare un serviciu foarte util și care ține pasul cu vremurile în care trăim, cu faptul că trăim într-o eră a vitezei și este normal să poți trimite orice aproape oriunde în lume, în decurs de câteva zile. Zilele trecute citeam o statistică conform căreia 9,7 milioane de români locuiesc în străinătate! Este o cifră fabuloasă. Milioane de români care trăiesc cu dorul de casă, cu gândul la familie și la locurile dragi.
Pentru ei și pentru antreprenorii care vor să vândă online și să livreze și în străinătate, acest serviciu este extrem de util, un fel de pas mai aproape de casă.
Știu că mulți dintre cei care îmi citiți blogul locuiți în străinătate și uneori simțiți lipsa anumitor lucruri de acasă, așa cum și eu am simțit lipsa lor atunci când am locuit în Franța. Din fericire, acum aveți acces mai ușor și mai rapid la lucrurile de care vă este dor.
CONCURS
Pentru voi, dar și pentru aceia dintre voi care locuiți în România, dar aveți prieteni plecați departe, am un CONCURS împreună cu DPD România:
Premiul constă într-o livrare gratuită în limita a 31.5 kg, în una din următoarele țări: Austria, Germania, Italia – promo zone 2 sau Belgia, Cehia, Franta, Olanda, Marea Britanie, Spania – promo zone 3. Detalii despre zone găsiți aici.
Iată ce trebuie să faceți ca să intrați în concurs:
- Să lăsați un comentariu pe blog (nu pe facebook) în care să îmi povestiți care este lucrul de care vă este cel mai tare dor. Poate niște plăcinte cu brânză, puțină zmeură, cozonac, sirop de brad? Care este lucrul care vă lipsește cel mai mult de când ați plecat? Iar pentru cei care trimit des colete în afară, să povestiți care a fost cel mai haios sau cel mai bizar lucru pe care vi l-au cerut cei dragi să îl trimiteți.
- Dați like paginii de facebook DPD Romănia https://www.facebook.com/DPDRomania/
- Dați like sau hare acestui articol pe facebook.
Sunt sigură că ne vom amuza citind comentariile și îmi va fi greu să decid cui să dau premiul, așa că voi alege căștigătorul prin tragere la soți. Concursul se încheie la data de 9 August, ora 23:59, iar căștigătorul îl voi anunța în 48 de ore de le închiderea concursului.
Fiecare participant va fi luat în calcul o singură dată.
Premiul nu se poate restitui și nici nu poate fi înlocuit cu valoarea lui în bani.
După anunțarea căștigătorului (voi trimite un email pe adresa de mail cu care s-a înscris în concurs), acesta are la dispoziție 7 zile pentru a trimite datele de contact, în caz contrar, voi alege un alt câștigător.
Site-ul www.ancasdiary.com nu colecteză datele cu character personal decât pentru a furniza, ulterior, premiile puse în concurs.
Vă urez mult success!
Photo by Element5 Digital on Unsplash
Eu stau in tara, dar am cumnatii in Belgia. Le trimit cam de 2 ori pe an borcane cu diverse muraturi si dulceturi. Cel mai amuzant a fost hreanul radacina, ei au o gradina si isi planteaza cate ceva, dar hrean nu au gasit acolo deloc.
Imi lipsesc alimentele romanesti: o branza buna, o afumatura etc.
Deși nu se pot impacheta, cel mai dor ne este de cei dragi, de zâmbetul si de imbratisarile lor calde. Nu zicem nu nici pentru ceva leustean proaspăt (sau congelat), pentru dulceata de vișine sau caise, cas proaspăt sau la sare, miere de albine sau capaceala si bors, ca suntem moldoveni.
Întâmplări amuzante nu avem, mai degrabă triste. Cu bagaje primite ude efectiv, pentru ca din alte colete, depozitate neglijent, cursese… De cărți, ca tot împărtășim această pasiune, mi-a parut cel mai rau. Dar, a trecut, gata!
Felicitari! Tocmai am extras castigatorii!
https://youtu.be/GvfRTLYpcp8
Ce imimlipseste cel.mai tare sunt cartile in limba romana, merdenele si micii- pe mici is mai gases uneoririn Germania (similari dar nu aceiasi), dar pe merdenele nu ne gasesc, de cărți nici atata.
Am.mare noroc cu o prietena care imi mai aduce din fiecare in vine in Germania si imi face mereu o bucurie imensă! 🙂
Imi lipsește mâncarea gatita de mama!
Locuiesc in Romania, dar am prietene plecate in alte zari. Iar celei mai bune prietene as dori sa ii trimit un pachet cu hainute si alte lucruri necesare pentru primul ei bebelus ce urmeaza sa vina inainte de Craciun. Va mulțumim pentru concurs!
Mie nu-mi lipseste nimic, dar daca as castiga, i-as trimite prietenei mele din Germania niste produse cosmetice de la Gerovital. Isi dorea foarte mult unele produse, dar nu putea sa le cumpere acum cand a venit pentru ca avea doar bagaj de mana si nu erau acceptate.
Bună , dragă Anca,în primul rând vreau sa îți spun că îmi place foarte mult blog-ul tău,te urmăresc de ceva vreme,ai niste articole foarte interesante.Noi locuim in Germania,iar cel mai dor îmi este de cei dragi de acasă,cu toate astea mama îmi trimite destul de des pachete,de obicei o rog sa îmi trimită o anumită cremă demachianta care aici nu se găsește,iar iarna trecută mi-a trimis și varză murată cu care am făcut binenteles sarmale pe care le-am mâncat împreună cu prietenii noștri dragi.Multe îmbrățișări,,🥀🌹🌷
Mi e dor de casa părintească..mi e dor de ei,de zilele de vara in care mâncăm pepene de dimineata pana seara.Mi e dor de zarzarele acre si abia crescute ,gustul rosiilor din gradina,marul si dovleacul copt in sobă și lipiile pe plita. Adeseori găsesc ceva asemănător la gust,dar gândul tot la cele de “acasa” ramane. Pachetul de acasa,vine mai mereu cu miere,propolis,cașcaval,sirop de catina,condimente,gogoșari murati si dulceata de vișine.Toate puse cu grija si drag,de mama.
Sorici..yummii
Nu pot sa nu imi amintesc de primavara lui 2016 cand, de Sf. Pasti, i-am pus sotului meu in pachet 2 oua incondeiate si i le-am trimis in Germania.
Succes tuturor (bineinteles, si mie!)