Eu fac parte din categoria femeilor care calcă haine sau care vor să le aibă călcate (Slavă Domnului că am ajutor la curățenie!!). Din toate treburile casnice, asta cu spălat rufe și călcat mi se pare cea mai ok. Aspiratul e cu mult praf și mutat mobilă, gătitul cu miros de ceapă în păr. Călcatul în schimb e curat, miroase a haine proaspete. Bașca pot să mă uit și la un serial în timp ce calc.
Obiceiul de a avea haine perfect călcate îl am de la mama, care este cea mai grozavă gospodină și care are toate hainele mereu perfect călcate, chiar și cearșafurile. Și bunica era la fel: apreta și călcat tot. În clasele primare, purtam uniformă cu guler alb, din pânză. Toată școla mă știa că am cele mai frumoase gulerașe albe, perfect călcate și apretate. Și manșetele erau la fel, impecabile.
Atunci când calc, am un sistem: încep cu hainele lui Andy, că sunt cele mai mici, apoi cu ale lui Mark, apoi cu ale mele și la final ale soțului care sunt mai mari și mai greu de călcat.
În una din serile trecute, după ce au adormit copiii, am băgat o tură de călcat la răcoarea aerului condiționat. Hainele lui Andy le-am terminat din câteva mișcări că sunt micuțe, apoi am trecut la ale lui Mark, care știam eu că sunt tot micuțe. Ei bine, am constatat că nu mai sunt așa mici, că unele tricouri de-ale lui sunt aproape cât niște bluzițe de-ale mele și atunci mi-am dat seama că:
- Mark crește foarte repede (Dooh!)
- În curând nici Andy nu va mai fi bebeluș
- În câțiva ani o să am 3 bărbați în casă și o armată de cămăși și tricouri mari de călcat!
Spuneți voi dacă după așa niște concluzii, călcatul ăsta nu e un fel de terapie curată?! Ce să dai banii pe yoga și meditație când poți să faci niște analize așa faine în timp ce calci rufe? Midfullness în toată regula!
Nu știu ce fac cercetătorii britanici toată ziua, acolo în laboratoarele lor, dar cred că o tură de călcat haine din când în când i-ar ajuta mult să avanseze cu studiile.
Leave a Reply