De câte ori văd cupluri care așteaptă primul copil, îmi amintesc cum eram noi atunci când urma să devenim părinți: un pic temători, bombardați de o mulțime de informații și sfaturi. O bună perioadă am amânat orice decizie, orice achiziție. “E prea devreme”, așa ne-am spus. Evitam discuțiile despre căruț, pătuț, biberoane. Totul ni se părea prea departe.
În ultimul trimestru de sarcină m-am înscris la un curs de puericultură, alăptare și Lamaze. Putea să vină și el dacă voia, ca să afle ce ne așteaptă. Nu am inistat să participe, dar a făcut-o pentru că așa a vrut. Doar la un curs a lipsit, în rest a fost la toate. Și nu doar că a participat, dar chiar a fost atent.
Citeste in continuare