Dimineți la grădiniță

Diminețile la grădiniță se împart în dimineți în care plângi că ai lăsat copilul plângând și dimineți în care copilul rămâne fericit cu colegii lui. Și atunci plângi din nou, că uite ce mare s-a făcut, nici nu mai are nevoie de tine, mama lui, care l-ai născut și l-ai hrănit și l-ai cărat în brațe. Cam asta mi s-a întâmplat în dimineața asta. 

Andy a început grădinița pe 2 Septembrie. În prima săptămână a fost totul ok. A doua săptămînă a început să plângă dimineața când îl lăsam. Plângea într-un fel în care mă răscolea în cele mai adânci colțuri ale sufletului. Striga după mine, striga după tati, după Mark, de parcă cele mai mari nenorociri i se întâmplau acolo. Se prindea de piciorul sau de gâtul meu și se ținea de mine cu toată forța.

Am încercat mai multe metode:

• Am stat și l-am liniștit, dar când am placat, iar a început să plângă
• L-am lăsat și am plecat repede
• L-a dus soțul, care a crezut că va face mai ușor față plânsetelor

De fiecare dată același rezulat: când dădeam semne că plecăm, copilul începea să se țină de noi și să plângă de parcă îl lăsam în cel mai rău loc de pe pământ. După ce plecam, de fiecare dată se liniștea în 2- 3 minute și începea să se joace. În fiecare zi, până ajungeam la colțul străzii, educatoarea îmi trimitea mesaj sau o poză să îmi spună că s-a liniștit. 

Chiar dacă plecam cu inima strînsă, știam că e bine și că se distrează. Vedeam la finalul fiecărei zile pozele în care se juca cu copiii și participa la activități, la prînz când mergeam să îl luăm era vesel. Dacă îl întrebam dacă merge a doua zi din nou la grădiniță, spunea că da.

Timp de două săptămâni s-a repetat povestea cu plânsul, pînă azi dimineață când am ajuns la grădiniță și m-a lăsat în hol, nici nu s-a uitat la mine. S-a dus direct spre dulăpiorul lui și nici nu m-a mai băgat în seamă. În sala de primire era și educatoarea care a început să vorbească cu el și uite așa am asistat la prima zi în care copilul a rămas la grădiniță fără să plângă. 

Am ieșit repede pe ușă, mai mult de teamă să nu înceapă să plângă din nou și m-am uitat pe geam la el cum își scotea papuceii din dulăpior și cum interacționa vesel cu educatoarea și cu doamna asistentă. 

Azi copilul meu cel mic nu a mai plâns când a rămas la grădiniță, dar am plâns eu, pentru că așa sunt mamele: plâng când plâng copiii, dar mai plâng și când copiii nu mai plâng după ele.