De câte ori văd cupluri care așteaptă primul copil, îmi amintesc cum eram noi atunci când urma să devenim părinți: un pic temători, bombardați de o mulțime de informații și sfaturi. O bună perioadă am amânat orice decizie, orice achiziție. “E prea devreme”, așa ne-am spus. Evitam discuțiile despre căruț, pătuț, biberoane. Totul ni se părea prea departe.
În ultimul trimestru de sarcină m-am înscris la un curs de puericultură, alăptare și Lamaze. Putea să vină și el dacă voia, ca să afle ce ne așteaptă. Nu am inistat să participe, dar a făcut-o pentru că așa a vrut. Doar la un curs a lipsit, în rest a fost la toate. Și nu doar că a participat, dar chiar a fost atent.
În urma cursului am luat prima și cea mai importantă decizie din viața de părinți: am schimbat maternitatea unde urma să nasc. Inițial alesesem să nasc la o maternitate de stat, acolo unde lucra medicul la care mergeam eu. Dar erau prea multe lucruri pe care nu ni le putea oferi nici el, nici maternitatea: bebelușii nu stăteau în același salon cu mamele, alăptarea se făcea la program iar în rest se suplimenta cu lapte praf fără să fie întrebați părinții, iar despre naștere, mi s-a sugerat să programăm o cezariană. În săptămîna 34 de sarcină am mers la un alt medic, am semnat un contract cu o maternitate privată unde am simțit că vom fi respectați.
Știam unde urma să nasc și mai știam un singur lucru: că voi alăpta. Cele mai importante detalii erau deja stabilite. Am cumpărat și căruț, am cumpărat și pătuț și tot ce mai auzisem noi că era nevoie. Nu mi-a zis nicio secundă că e doar treaba mea, nu mi-a pasat niciodată responsabilitatea, dar nici nu m-a agasat cu întrebări și sfaturi.

La fel a fost și după ce am născut. Din primul moment, a fost acolo lângă mine: să îmi dea copilul în brațe, să mă ajute să îl atașez la sân, să dea fuga să cumpere ceva, să vorbească la telefon cu rudele și prietenii nerăbdători.
De alăptat am alăptat din prima clipă după ce am născut, dar el a fost acolo: să mă încurajeze, să mă ajute când aveam nevoie. Și asta a contat cel mai mult: am simțit că suntem o echipă, că nu sunt singură. Când am avut ragade s-a dus și a cumpărat lanolină și protecții de silicon; când aveam dubii că nu mănâncă copilul sufcient a sunat consilierul în alăptare; când pompa de sân pe care o aveam îmi provoca dureri, a căutat alta mai bună; când eram epuizată ținea el copilul ca eu să dorm puțin; când eram însetată de la alăptat îmi aducea apă sau ceai; când am vărsat din greșeală un biberon de lapte muls, m-a făcut să râd ca să nu mai plâng după laptele vărsat; când sfaturile și întrebările celor din jur veneau ca un ciocan care mă lovea fix în moalele capului, era acolo să îmi țină partea. Aș putea spune că am alăptat împreună, chiar dacă nu s-a trezit în fiecare noapte.
Au post momente când îmi venea să renunț. Nu m-a certat, nu m-a acuzat că nu aș fi o mamă bună. “ Facem cum crezi tu!” asta îmi spunea mereu.
La al doilea copil a fost cam la fel, dar cel mai des a stat cu copilul mai mare ca eu să pot alăpta în liniște, iar el să nu se simtă exclus. Și ăsta a fost un ajutor enorm.
Am făcut cum am crezut și cum am simțit noi și a fost bine. Eu am alăptat, el m-a susținut. Eu am spus când a fost greu, el a căutat o soluție. Alăptarea este între mamă și copil, dar tatăl e sprijinul din umbră, ajutor pentru mama care crede că nu mai poate, sprijin moral pentru ea când crede că ultima fărămă de energie s-a dus împreună cu ultimele picături de lapte supte de bebeluș.
În weekend am fost la Baby Expo și am văzut multe cupluri tinere, la primul copil. Mă uitam la ei cum analizau, cum cereau informații. Mi-a plăcut să văd mulți viitori tătici implicați, care puneau întrebări pertinente despre produse și servicii. Nu pot alăpta, dar pot ști cum funcționează o pompă de sân. Nu pot scoate lapte, dar se pot informa despre produse care alină durerile făcute de ragade.
De câte ori văd astfel de cupluri știu că în acea familie se va naște un bebeluș care are șanse mari să fie alăptat, pentru că tații lor se pregătesc să fie scut și pavăză pentru soțiile lor care vor alăpta.
Leave a Reply