Atunci când l-am dat pe Andy la grădiniță multă lume m-a întrebat dacă nu e prea devreme la 2 ani și o lună. Cea mai mare temere a părinților atunci când își dau copiii la grădiniță este că aceștia se vor îmbolnăvi și vor sta mult acasă. Și de asta evită uneori ducerea copilului în colectivitate și scapă din vedere faptul că interacțiunea cu alți copii de vârsta lor este benefică.
Din fericire, la noi nu a fost cazul de îmbolnăviri încă, așa că momentan ne bucurăm doar de efectele pozitive ale mersului la grădiniță, care în cazul lui Andy au început să se vadă.

- Vorbește mult mai bine, spune multe cuvinte. Andy a vorbit destul de repede și atunci când a mers la grădiniță spunea deja câteva cuvinte de bază, dar apoi am constatat o îmbogățire constantă a vocabularului. În fiecare zi spune cuvinte noi și unele destul de grele. A început cu numele colegilor și a doamnelor de la grădiniță, apoi a început să spună și cuvinte mai complicate pe care le-a învățat acolo: “Funze” (frunze), “panjen” (păianjen), “mec” (melc).
- Bune maniere: Scuze, Pardon, Merci, Poftim. Zilele trecute am constatat că știe foarte bine când să folosească aceste cuvinte și că deja le folosește foarte ușor, deși le pronunță în felul lui amuzant: “cuze, padon, meci, tim”. Iar dimineața când se trezește, ne spune: “Neasa!”
- Mănâncă mai bine singur. El a fost destul de interesat de partea cu mâncarea și nu a fost nevoie să fac prea mare efort să îl hrănesc, dar îl ajutam atunci când mânca. Acum am văzut că mânuiește din ce în ce mai bine lingura și furculița și nu prea mă lasă să îl mai ajut.
- O mică îmbunătățire la capitolul disciplină: dimineața când pleacă își ia ghiozdănelul de la cuier (eu era să îl uit într-o dimineață, dar mi l-a arătat el). Nu se mai lasă așa de greu convins să facă la oliță sau să se spele pe dinți, iar uneori încearcă să se dezbrace și să se îmbrace singur.
- Din ce în ce mai independent (adică mai puțin legat de mine). V-am mai povestit că în primele săptămâni a plâns când plecam, dar apoi după 5 minute era vesel și se juca. Asta a durat maxim 3 săptămâni, pentru că apoi a început să fie foarte bucuros când ajungea acolo, se ducea imediat la dulăpior să se descalțe și apoi abia aștepta să urce la copii. Îmi face “Pa!” Și “Pup” câd plec și urcă repede la grupa lui. Când suntem acasă, vine mereu să se urce la mine în brațe sau să îl pup, dar apoi pleacă imediat la joacă și nu mai plânge dacă eu plec la cumpărături sau ies să duc gunoiul, cum se întâmpla înainte.
Pentru copiii voștri care au fost primele efecte pozitive ale intrării în colectivitate?
Photo by La-Rel Easter on Unsplash
Leave a Reply