O să încep prin a vă spune că nu cred că există povești pentru fete și povești pentru băieți, există povești pentru copii și din fiecare, toți copiii au ceva de învățat.
Zilele trecute s-a lansat filmul Frozen II, un film mult așteptat de mulți copiii. Am fost și eu cu Mark sî îl vedem, pentru că și-a dorit asta.
În sală erau foarte multe fetițe, dar erau și băieți. Știu însă părinți care nu și-ar fi dus băiatul la un film “de fete”. De ce oare? Nu înțeleg? De ce facem împărțirea asta între filme “de fete” și “de băieți”, în funcție de personalul sau personajele principale? Oare Scufița Roșie e o poveste de fete? Eu nu știu copil care să nu îndrăgească povestea asta.
Întâmplarea face ca exact în perioada asta citesc Psihologia basmelor, scrisă de Bruno Bettelheim, psiholog și terapeut penru copii cu tulburări emoționale, autor autor a numeroase studii și cărți legate de educarea copiilor.
Ce spune Bettelheim despre basme?
“Basmele stimulează imaginația celor mici, îi ajută să își clarifice anxietățile, emoțiile și aspirațiile, sugerîndu-le rezolvări pentru probleme cu care se luptă mintea unui copil: teama de a fi abandonat de părinți, rivalitățile între frați, sexualitate adultă, violența, invidia, teama de moarte. Pentru că basmele au finaluri fericite în care binele triumfă, prin lectura basmelor copilul se identifică cu personajele și se eliberează de angoasele sale.”
“Basmele […] îl îndrumă pe copil să-și descopere identitatea și chemarea, iar în același timp îi sugerează ce fel de experienețe sunt necesare pentru a-și dezvolta mai departe caracterul. Basmele îi dau de înțeles că o viață bună, plină de satisfacții, este la îndemână – însă numai dacă nu se va speria în confruntările pline de riscuri, fără de care nu poate dobândi o identitate autentică. Aceste povești îi promit copilului că, dacă îndraznește să se implice într-o astfel de căutare teribilă și plină de încercări, forțe binevoitoare îi vor veni în ajutor, iar el va izbândi.
Nevoia de magie a copilului
“Atât miturile cât și basmele răspund întrebărilor perene: Cum este lumea cu adevărat? Cum să îmi trăiesc viața în cadrul ei? Cum pot fi cu adevărat eu însumi? Răspunsurile oferite de basme sunt sunt sugestive; mesajele lui pot implica soluții, dar nu le exprimă ca atare. Basmele lasă pe seama capacității de a fantasma a copilului când și cum poate să aplice ceea ce povestea îi dezvăluie despre viață și natura umană.
Basmul se derulează într-o manieră similară cu cea în care copilul gândește și percepe lumea și de aceea basmul este atît de convingător pentru el. Copilul poate fi mult mai reconfortat de un basm decât de un efort al adultului de a-l reconforta prin raționamente și puncte de vedere. Un copil are încredere în ceea ce îi spune un basm fiindcă imaginea despre lumea din poveste concordă cu cea pe care și-a făcut-o el.”
Identificarea cu personajele din basm
“Numai după ce ascultă în mod repetat basmul și are un răgaz suficient pentru a se zăbovi pe marginea lui poate un copil să profite pe deplin de ceea ce îi oferă povestea. Numai atunci asociațiile libere ale copilului, derivate din poveste, vor genera semnificațiile cele mai personale pentru el și îl vor ajuta să facă față problemelor care îl preocupă. De exemplu, atunci când aude un basm pentru prima oară un copil nu se poate distribui în rolul unui personaj de sex opus. Sunt necesare o distanțare și o prelucrare personală îndelungată înainte ca o fetiță să se poată identifica cu Jack din Jack și vrejul de fasole, iar un băiat cu Rapunzel.”
Cu alte cuvinte, nu trebuie să ne facem griji că băieții vor dori să devină Elsa, iar fetițele Spiderman. Acest lucru se întămplă doar foarte rar și atunci este pentru că astfel ei pot trece peste niște întămplări care îi leagă de un impas existențial, nu pentru că își doresc să fie fată în cazul băieților sau invers.
Este prezentat în carte și cazul unui băiețel de 5 ani, care găsește alinare în basmul Rapunzel atunci când bunica lui, care avea griijă de el se imbolnăvește. Pe Rapunzel, mama vitregă o închide în turn, încercând să o împiedice să iasă în lumea largă. Băiețelul, rupt de bunica lui care îl îngrijea, și rămas în grija mamei care în general lucra în timpul zilei, găsește alinare în acest basm, simțind că se aseamănă cu Rapunzel, care este ocrotită de mama substitut.
Așa că asocierea copiilor cu personajele din basm este legată de procesul existențial prin care trec într-un anumit moment, nu de personajul în sine.
Mie mi se par fascinante basmele, idiferent de personajele principale, și cred că sunt multe lucruri pe care băieții pot să le învețe din poveștile cu personaje feminine:
1. Fetele sunt curajoase. Chiar dacă sunt delicate, puse în fața unor încercări grele, ele găsesc curajul să treacă prin acele încercări: fie sunt abandonate în pădure și trebuie să se descurce, fie trebuie să străbată un drum lungi și plin de pericole.
2. Uneori conflictele se rezolvă prin blândețe și nu prin violență sau putere. Albă-ca-Zăpada reușește să îl convingă pe vânător să nu o omoare.
3. Relatia dintre frați. De cele mai multe ori este prezentată relația dintre frați vitregi, în care unul dintre ei este pedepsit de ceilalți, dar sunt și povești cu legături frumoase: Hansel și Gretel se ajută împreună să scape de Vrăjitoare, cei trei purceluși se salvează unul pe altul și își unesc forțele împotriva lupului, Albă-ca-Zăpada are grijă de cei 7 pitici ca de niște frați, iar ei o răsplătesc adăpostind-o în căsuța lor, Anna și Elsa se ajută reciproc pentru a salva regatul Arendelle.
4. Ocrotirea celor mici și firavi. Cenușăreasa are grijă de vrăbiuțe, care ulterior o ajută să termine treaba repede și să plece la bal, Albă-ca-Zăpada are grijă de pitici, care ăn schimb o primesc în căsuța lor.
5. Lucrul în echipă. De cele mai multe ori, personajele principale cer ajutorul prietenilor pentru a trece printr-o încercare grea, fiecare folosindu-se de puterile pe care le are. Copiii învață astfel că este bine să ceri ajutorul atunci când ai nevoie și că fiecare om vine cu o abilitate aparte, diferită de a celuilalt.
Indiferent care sunt basmele sau desenele la care se uită copiii (exceptînd bineînțeles pe cele care conțin violență și limbaj licențios) ei vor găsi semnificații și vor alege doar ceea ce îi interesează pe ei. Nu cred că trebuie să le îngrădim accesul la un basm sau la un film doar pentru că ni se pare nouă “de fete” sau “de băieți”. Vor alege singuri dacă au ceva de învățat de acolo și dacă doresc să reasculte povestea respectivă.
Eu îmi doresc sî îmi cresc băieții cu respect pentru femei, fără misoginism și fără prejudecăți și discriminări bazate pe diferențele dintre femei și bărbați. Și atunci cum aș putea să le povestesc despre egalitatea dintre sexe, dacă le spun că unele povești sunt “de fete”?
Sunt curioasă: copiii voștri ce basme preferă?
Image by Gerhard Janson from Pixabay
Leave a Reply