Părinții cu copii mici știu că cea mai mare distractie este programul de seară, înainte de culcare: hrănit copilul, spălat copilul, schimbat copilul, băgat copilul la culcat.
Sună simplu, dar între acestea, se adaugă mici diversiuni: alergat copilul prin casă, prins copilul, scos pantalonii. Copilul fuge cu fundul gol prin casă, iar alergat după copil, iar prins copilul, dat jos bluza, băgat copilul în cadă.
Ca regulă de bază, copilul nu vrea niciodată în cadă, dar odată ce se vede acolo cu rațele și vapoarele lui, nu mai vrea să iasă. Deci după ce alergi copilul prin casă, ca să îl prinzi și să îl bagi în cadă, îl alergi și prin cadă ca să îl poți spăla, apoi te chinui să îl scoți. La noi cea mai bună soluție este să lăsăm copilul pe uscat, adică scoatem dopul de la cadă și după ce rămâne cada goală, extragem copilul dintre jucării. Oricum facem și noi un fel de semi-duș îmbrăcați, pentru că eu nu am văzut băiță de-a copiilor la finalul căreia să nu am hainele ude.
Apoi scoți copilul, ștergi copilul, usuci copilul. Dacă mai și de tăiat unghii … se dublează distracția: alergi copilul prin casă să stea la tăiat unghiile, prinzi copilul, tai o unghie. Până ai terminat de tăiat toate unghiile, ai făcut un mic antrenament de atletism prin casă.
În fine, după ce reușești să pui copilul curat și uscat în pat, abia atunci începe petrecerea adevărată. Restul e un fel de warm-up pentru party. Ca atunci când mai bagi un cocktail, te mai bâțîi de pe un picior pe altul și faci conversație cu amicii, iar când aproape să declari că te-ai plictisit și pleci vrei să pleci acasă, constați că nu te mai auzi cu prietenii, ca te-ai amețit un pic si îți dai seama că petrecerea abia atunci a început.
Așa și cu adormitul: ai spălat, ai îmbrăcat și te gândești că te arunci în pat și dormi și te odihnesti. Dar abia atunci începe treaba grea: spui o poveste, cânți un cântecel, mângâi pe cap sau pe burtică, mai spui o poveste, încă un cântecel, ațipești, te trezește copilul că se foiește și nu are loc de tine, mai vrea un cântecel, mai vrea apă și tot așa. În cel mai bun caz, în jumătate de oră doarme, în cel mai nefericit o ține așa o oră.
Și adoarme. Și adormi și tu. Sau invers, uneori tu înaintea lui. Dacă doarme cu tine în pat, sigur te vei trezi de câteva ori pe noapte cu un picior în nas, un funduleț pe perna ta, un picior în coaste. Pentru că ei deși sunt ființe mici, au nevoie de muuult spațiu pentru somn, de parcă ar vrea să fie siguri că testează fiecare bucățică de pat și fiecare poziție posibilă, altfel nu se numește că au dormit.
Iar dimineața, când pacă e somnul cel mai dulce și dormi în sfărșit liniștit, când parcă toată odihna pare că se revarsă în sfârșit spre tine, ei se trezesc cu chef de joacă și de distracție, iar cea mai bună jucărie a lor ești tu, părintele care s-a chinuit toată noaptea să doarmă pe un colț de pat. Și chiar dacă încerci să te prefaci că dormi, sigur va veni să îți deschidă ochii cu degetele și să te întrebe:
Mami, domi? Mami, neasa! Mami, hai!
Și uite cum după o noapte de somn te trezești mai obosit decât după o petrecere și te doare capul mai rău decât după câteva cocktailuri.
Pentru voi care este cea mai solicitantă activitate, ca părinți?
Photo by Emma Bauso from Pexels
Leave a Reply