Au fost odată 2 copii care au stat în casă mai multe zile. Parinții lor se jucau cu ei, dar îi mai lăsau și să se plictisească. Pentru că părinții obosesc mai repede la joacă și uneori au de făcut treburi de oameni mari: să gătească, să facă curat, să facă cumpărături sau să lucreze.
Și așa au apărut cele mai haioase jocuri. Cei doi frați se ascundeau în coșul cu rufe, faceau curse cu ligheanul prin casă, se trageau unul pe altul cu coșul de rufe, se băteau cu perne. În alte zile se prefăceau că văruiesc pereții și dădeau cu trafaletul și pensula pe toți pereții. Și când asta nu era de ajuns, săreau în pat sau își puneau perne pe jos și săreau din pat pe perne. Așa cum fac toți copiii normali.
E greu pentru noi, e greu pentru ei. Ei au norocul că sunt mici și nu pricep exact ce se întâmplă. Nu își fac griji pentru ce urmează, de asta ne ocuoăm noi. Așa că îi las pe ei să facă ce au de făcut: să inventeze jocuri, să rîdă și să fie fericiți.
Daca îmi doresc ceva în perioada asta, îmi doresc sa trecem cu bine, să fim sănătoți și toți ai nostri la fel. Să ne vedem cu bine, când o trece pericolul, să râdem iar, să ne îmbrățișăm.
Iar ei să rămână cu niște amintiri frumoase despre o vacanță lungă, petrecută în casă.
Așa vă doresc și vouă.
Leave a Reply