Archives for April 2020

De când stăm acasă, confecționăm mereu tot felul de chestii simpatice din carton, hârtie și alte materiale. Am făcut rachetă și căsuțe din cartonul de la hârtie igienică, ornamente de Paști, o omiduță tot din cartonul de hârtie igienă și o mulțime de tablouri, picturi, colaje.

Genul acesta de activități sunt foarte bune pentru copii pentru că le dezvoltă îndemânarea (tăiatul, coloratul, lipitul îi ajută la motricitate), îi ajută să își dezvolte creativitatea și sunt activități care îi țin ocupați măcar pentru jumătate de oră. Știu că de cele mai multe ori, astfel de activități se lasă cu mici dezastre în casă (lipici lipit pe mobilă, culori împrăștiate, bucățele de hârtie tăiate), daaar, atât timp cât aduc liniște, eu le încurajez.

Citeste in continuare

Nu sunt blogger de mâncare, dar gătesc mereu. Și cum mâncarea a devenit preocuparea de bază de când suntem în izolare pentru că trebuie să pregătesc 3 mese pe zi pentru 4 oameni, aș putea spune că sunt bucătăreasă cu normă întreagă. Acum 2 săptămâni am scris despre ceea ce am gătit cel mai des (găsiți aici articolul).

Deși am gătit în special feluri clasice, pe care le mai încercasem și care știam că sunt gustoase, am avut totuți curiozitatea să încerc și câteva feluri noi. Surpriza a fost să descopăr câteva rețete simple și foarte delicioase, care au devenit repede favoritele noastre.

Sunt 3 rețete atât de simple și de bune, încât nici nu îmi vine să cred că nu le-am încercat pînă acum.

Citeste in continuare

De când stau amândoi toată ziua acasă, au început să se joace mai mult împreună. Dacă până acum se ignorau reciproc și se jucau foarte puțin împreună, acum au început să fie parteneri de joacă și de trăznăi. Mark e cel care vine cu ideile, care inițiază și coorodnează jocurile și Andy urmează aproape în totalitate indicațiile lui.

Își fac trasee de sărit, se ascund, se fugăresc, se împing cu mașinuța, se trag cu ligheanul prin casă, se deghizează, se joacă de-a vacanța, de-a doctorul, de-a concertul. Parcă e mai interesant când ai un partener de joacă!

Citeste in continuare

Mi-e dor să pot merge la birou

Mi-e dor să mă plimb în voie

Mi-e dor să conduc

Mi-e dor să port pantofi

Mi-e dor să ies cu soțul la o cină în oraș

Citeste in continuare

Altă dată în prima zi de Paște aș fi fost acasă la Roman, la părinții mei

Altă dată în prima zi de Paște aș fi fost la biserică și apoi la mormântul bunicii mele

Altă dată în noaptea de Înviere aș fi mers la Biserică și aș fi cântat Hristos a Înviat

Altă dată în prima zi de Paște aș fi ciocnit un ou roșu cu bunicu

Altă dată în prima zi de Paște m-aș fi îmbrăcat cu haine noi și am fi stat la o masă mare în familie, cu verișori și nepoți

Altă dată în prima zi de Paște copiii s-ar fi jucat mult afară și noi am fi pierdut șirul dulciurilor mâncate de ei pe ascuns

Citeste in continuare

În prima săptămână în care am stat acasă, am lăsat lucrurile să decurgă de la sine. Nu știam exact la ce să ne așteptăm, cum să gestionăm o situație nouă și ce așteptări să avem. În linii mari lucrurile păreau simple: copiii aveau joacă, iar noi să ne ocupăm de casă, mâncare și să lucrăm.

După 2 zile ne-am dat seama că avem nevoie de un program, o structură. Asta pentru că Mark se simțea ca într-o vacanță continuă, în care ar fi cerut desene animate din 5 în 5 minute. Iar dacă îi aminteam de ceva activități educative, se lăsa cu refuzuri și proteste. Nici măcar puzzle-uri nu voia să facă, deși puzlle-urile sunt preferatele lui.

Citeste in continuare

Stau la masa din sufragerie. Am laptopul deschis si încerc să lucrez la ceva. Am de trimis un fișier pe care l-am pregătit deja de aseară, când dormeau copiii. Acum trebuie doar să scriu mailul și să atașez fizierul.

În stânga mea stă Mark care face o fișă cu numere. Lângă el, Andy colorează un curcubeu. Mașina de spălat merge pe hol, pe aragaz am o oală în care fierbe niște carne pentru supă.

“Buna ziua, vă trimit situația solicitată…”

Citeste in continuare

Acum două zile am povestit despre felurile de mâncare pe care le-am gătit pînă acum de când stăm în casă și am primit întrebări legate de cum ne facem lista de cumpărătusi și cum ne organizăm astfel încât să avem tot ce ne trebuie și să nu ieși foarte des. Am povestit astăzi despre cum mă organizez eu, ca să nu uit ce am de cumpărat și să nu trimit soțul de 10 ori pe zi la magazin să ia tot felul de nimicuri. O parte din organizarea asta o făceam deja de ceva timp, pentru că vrem nu vrem, îmbătrînim și începem să uităm. Deci după ce mi s-a întîmplat de vreo 2 ori să mă apuc să gătesc fără să am în casă ingredientele de bază, mi-am dat seama că am nevoie de o organizare mai bună, că de neuroni mai odihniți și mai ageri nu am șanse să mai fac rost. Așa că planificarea cât mai bună și listele cît mai detaliate sunt secretele mele ca să nu uit ce avem de cumpărat și ca să nu ieșim din casă mai mult de o dată pe săptămână.

Citeste in continuare

De când stăm acasă, gătesc foarte des. Mult mai des decât imi imaginam că va fi cazul. Nici nu credeam că mâncăm așa de mult, dar 3 mese principale pentru 4 oameni, plus gustări pentru copii, chiar înseamnă mult. O dată la 2 zile fac o oală de ciorbă (uneori ne ajunge și 3, dar rar). Gătesc un fel de carne și 2 garnituri. Copiii adoră orezul și grișul cu lapte, așa că mereu avem ceva de genul ăsta în casă. Mămăliga este iar foarte căutată, iar mie îmi convine pentru că este ușor de făcut și este sățioasă.

Citeste in continuare

În primele zile după începerea carantinei, mi-a fost greu să citesc. Starea de anxietate creată de amenințarea sub care trăim, nu mă lăsa să mă concentrez la citit. Reușeam să citesc doar știri sau informații despre virus, dar cred că de fapt aveam nevoie să caut tot felul de răspunsuri la întrebările care mă măcinau. Cu greu am reușit să termin o carte care îmi plăcea, iar pînă am ajuns la finalul ei am reușit să îmi regăsesc un pic liniștea și să mă concentrez mai ușor la citit. 

Citeste in continuare