Sunt zile în care facem activități frumoase, în care ne jucăm cu ei, râdem, dansăm. Dar și sunt și zile în care ne scade cheful și îi lăsăm să se joace cum vor ei.
Sunt zile în care mă apucă elanul gospodăresc și fac 3 feluri de mâncare, dar sunt și zile în care tot ce pot să fac este să deschid o conservă și să fierb 3 paste.
Sunt zile în care fac ordine lună în camera lor și zile în care doar împingem jucăriile ca să putem trage patul.
Sunt zile în care am răbdare și răspund la 1000 de întrebări și ofer 3000 de argumente și zile în care nu mai pot și bag un “Întreabă-l pe tati” sau “Sun-o pe bunica și vezi ce mai face”.
Sunt zile în care citesc și zile în care nu pot să mă concentrez la mai mult de 2 fraze.
Sunt zile în care scriu mult și notez tot felul de idei și zile în care nici 2 cuvinte puse unul lângă altul nu sună bine.
Nu sunt toate zilele la fel. Unele merg mai ușor, altele mai greu. Sunt zile în care se joacă frumos și putem să ne vedem și noi de treabă, sunt zile în care au nevoie de atenție, sunt mârâiți, agitați. Sunt zile în care totul e ușor, dar și zile în care trebuie să ridicăm vocea, să mai trimitem pe câte unul în camera lui, să mai reamintim limite.
Dar este perfect. Pentru că suntem sănătoți și doar asta contează.
Dar mai ales pentru că nu suntem în nicio competiție.
Nu contează nici cine face mai multe gogoși fără drojdie, nici cine are casa mai curată, nici cine face mai multe activități cu copiii.
Nu contează nici cine are mai multă inspirație să lucreze de acasă, nici cine reușește să facă mai multe ore de sport.
Nu e o competiție între cine vede mai multe filme sau cine a citit mai multe cărți.
E despre fiecare, așa cum simte că este mai bine pentru el. E despre adaptarea unor oameni normali la o situație anormală. E despre a găsi ritmul care să te ajute să duci cursa pînă la capăt. Am citit acum 2 zile un articol care mi-a plăcut foarte mult, despre frenezia asta care pare că i-a apucat pe unii dintre noi. Despre maratonul la care unii aleargă prea tare la început, riscând să vomite înainte să treacă de prima parte. Articolul îl puteți citi aici . Vă garantez că o să vă placă.
Noi încă suntem în căutarea ritmului perfect, dar ne-am propus să o luăm ușor, pentru că la un maraton nu contează să mai ai putere după ce ai trecut de linia de final.
Leave a Reply