Altă dată în prima zi de Paște aș fi fost acasă la Roman, la părinții mei
Altă dată în prima zi de Paște aș fi fost la biserică și apoi la mormântul bunicii mele
Altă dată în noaptea de Înviere aș fi mers la Biserică și aș fi cântat Hristos a Înviat
Altă dată în prima zi de Paște aș fi ciocnit un ou roșu cu bunicu
Altă dată în prima zi de Paște m-aș fi îmbrăcat cu haine noi și am fi stat la o masă mare în familie, cu verișori și nepoți
Altă dată în prima zi de Paște copiii s-ar fi jucat mult afară și noi am fi pierdut șirul dulciurilor mâncate de ei pe ascuns
Anul ăsta este totul diferit.
Dar suntem recunoscători pentru ceea ce avem:
Suntem recunoscători pentru că suntem sănătoși.
Suntem recunoscători pentru că toți ai noștri sunt bine.
Suntem recunoscători pentru că avem tot ce ne trebuie pentru un Paște liniștit.
Pentru prima dată Paștele nu mai este pe repede-înainte: am avut mai mult timp să ne pregătim, mai mult timp să așteptăm, avem mai mult timp să ne bucurăm. Ne jucăm mai mult cu copiii, vorbim mai mult cu cei dragi, chiar dacă de la distanță. Nu ne îmbrățisăm, dar ne trimitem gânduri bune și speranță. Avem mai mult timp să ne gândim la ceea ce este cu adevărat important, la ceea ce ne bucură, la ceea ce ne face să fim fericiți.
Anul ăsta bucuriile au venit din lucruri simple: pasca făcută impreună cu Mark după rețeta bunicii mele (cu mama la telefon explicându-mi mici secrete), decorațiunea cu ouă colorate făcută cu copiii, liliacul alb primit de la mama soțului, liniștea din seara de Înviere, candela aprinsă pe masă, micul dejun luat în familie, acasă.
Anul ăsta Paștele este cu dor de oameni și de locuri dragi, dar este cu multă speranță.
Speranță că totul va fi bine și că ăn curând ne vom revedea sănătoși.
Pentru voi cum este Paștele acesta?
Leave a Reply