De când stau amândoi toată ziua acasă, au început să se joace mai mult împreună. Dacă până acum se ignorau reciproc și se jucau foarte puțin împreună, acum au început să fie parteneri de joacă și de trăznăi. Mark e cel care vine cu ideile, care inițiază și coorodnează jocurile și Andy urmează aproape în totalitate indicațiile lui.
Își fac trasee de sărit, se ascund, se fugăresc, se împing cu mașinuța, se trag cu ligheanul prin casă, se deghizează, se joacă de-a vacanța, de-a doctorul, de-a concertul. Parcă e mai interesant când ai un partener de joacă!
Iar Andy e foarte încântat de toată atenția pe care o primește și participă cuminte la toate jocurile propuse de Mark. Bineînțeles că toată povestea asta vine la pachet cu părți bune și cu părți mai puțin bune.
Partea bună este că acum sunt mult mai apropiați, că seara stau împreună să le citesc sau să le spun o poveste și de cele mai multe ori adorm împreună. Uneori Mark îi spune el o poveste lui Andy și abia așteaptă să se trezească Andy după somnul de prînz ca să se joace iar. O altă parte bună este că par mai apropiați ca niciodată și uneori e chiar o binecuvântare că se joacă mult împreună. Azi dimineață, de exemplu, s-au jucat în baie la chiuvetă cu niște jucării de apă, apoi au construit împreună o șină de tren și s-au jucat cu trenulețele. Uneori, se joacă de-a școala, Mark e profesorul și Andy elevul și îl învață să numere sau îl învață cuvinte in limba engleză.
Un alt aspect bun este că Andy vorbește din ce în ce mai bine, a învățat multe cuvinte și acum are răbdare să îi citesc sau să îi spun povești simple.
Dar binențeles că a învățat și multe prostioare de la Mark.
Las mai jos câteva dintre ele, cu pronunția specifică juniorului de 2 ani și jumătate.
- Nu e colect!
- E pictisitor!
- Nu-mi pace!
- E o postie !
- E landul meu!
- Vleau cocolata!
- Bleachy (bleah)
- Vleau și eu!
- Al meu!
- Nu e voie!
După cum spuneam, izolarea asta are părți bune și părți mai puțin bune. Important este per ansamblu să ieșim la final pe plus, adică sănătoși.
Leave a Reply