De câteva săptămîni (minim 5, dar cine le mai numără de când stăm în casă?), Andy are o pasiune pentru povestea Capra cu trei iezi. Asta înseamnă că vrea să îi spun povestea asta la prînz și seara, înainte să adoarmă. Am încercat și cu alte povești, le ascultă, de pe urmă tot Capra cu trei iezi îmi cere. Asta înseamnă că uneori spun 2 povești.
Din fericire, sunt seri în care Mark area să îi spună el povestea și mai iau și eu o pauză. Acum câteva seri, eu încercam să îi bag în pat, ei se alergau, se hârjoneau, se gâdileau.
“Dacă nu ne băgăm mai repede în pat, nu o să mai avem timp pe poveste” am încercat eu să grăbesc procesul de schimbat în pijamale. Andy a fugit imediat spre pătuț. Mark în schimb era relaxat:
-Stai liniștit, Andy, că îți spun eu povestea dacă e mami prea obosită!
Și a spus-o frumos, ca din carte, cu intonație, cu expresii autentice și cu un pic de accent moldovenesc pe alocuri. O plăcere să îl asculți.
Și lui Andy i-a plăcut mult. Așa de mult, că la final a mai vrut o poveste.
-Bine, îți mai spun una, a spus Mark calm.
Și a început:
–Au fost odată ca niciodată o mami și un tati, care se duceau la birou și duceau copiii la grădiniță. Și într-o zi a venit un virus periculos din China, care îmbolnăvea mulți oameni. Și nimeni nu avea voie să iasă din casă, copiii nu mai mergeau la grădiniță, părinții nu mai mergeau la birou. Nici la cumpărături sau în parc nu mai mergeau. Stăteau toată ziua acasă și se jucau. La început au spus că durează 6 săptămâni, dar pe urmă a ieșit Președintele și a spus că încă nu avem voie să ieșim. Și grădinițele rămân închise până la toamnă. Așa că au rămas în casă și s-au jucat. Și au trăit fericiți pînă la adânci bătrînețe.
Lui Andy i-a plăcut povestea asta, s-a cultat imediat. Pe mine m-a lăsat cu niște dileme. Oare au stat în casă pînă la adânci bătrâneți sau doar s-au jucat pînă la adânci bătrîneți? Nu am întrebat chiar atunci autorul, pentru că era tîrziu și dădea semne clare de somn. A doua zi însă, am abordat iar subiectul și am primit următorul răspuns:
-Păi nu e frumos așa, să stăm toată ziua acasă toți și să ne jucăm? Toate poveștile se termină frumos, cu fericire.
Leave a Reply