De când a început starea de urgență și stăm acasă, am trecut prin tot felul de etape:
- Panica. Aveam zeci de întrebări cărora nu puteam să le găsesc niciun răspuns: Ce ne facem? Cum o să supraviețuim? Câți oameni vor muri? Cât de mult va fi afectată economia? Cum ne vom descurca? Cum se vor descurca părinții și bucnicul care sunt departe? A fost perioada în care am vorbit cel mai mult la telefon cu cei dragi care sunt departe, perioada în care ne-am făcut calcule, provizii, scenarii. Perioada în care nu am putut să mănânc, să dorm, să citesc sau să scriu. Perioada în care eram pe pilot automat și aveam tot timpul un nod în gât.