Cam prin februarie – martie, Andy a început să aibă răbdare să asculte povești, așa că seara le citeam lui și lui Mark povești scurte. Dintre toate, cel mai mult i-au păcut Scufița roșie, Cei 3 purceluși și Capra cu 3 iezi. Toate cu lupul. Dar cel mai mult i-a plăcut Capra cu 3 iezi. Atât de mult, încât voia să i-o spun de fiecare dată la culcare și la prânz și seara.
Curând a început să învețe cântecelul Caprei, iar apoi știa povestea aproape pe de rost. Dacă schimbam cumva un cuvânt, imediat mă corecta. Într-o zi am uitat să fac “Hap” atunci când lupul l-a înghițit pe iedul cel mare, în altă zi am greșit și am spus “urs” în oc de “lup”. Imediat m-a corectat. O singură dată a adormit în timpul poveștii, în rest nu a ratat nici o vorbă. Dacă fac cumva o pauză să îmi caut cuvintele, continuă el imediat propoziția.
Am încercat mereu să îi spun și alte povești, dar mereu voia doar “Tei iezi”. În unele seri i-am pus poveste pe telefon, teatru radiofonic de la Electrecord, dar tot mai mult îi plăcea să îi spun eu povestea.
I-am spus de atâtea ori Capra cu trei iezi, încât cred că nu aș mai putea eu să adorm fără să o spun.
Zilele trecute, înainte de somn, îmi spune:
-Mami, mi spui poveste?
-Ce poveste vrei Andy? Am întrebat așa într-o doară, fiind convinsă că știu răspunsul.
-Aaaa, vleau spui Șapte puceluși.
-Poftim? Eu știu cu cei trei purceluși, nu cu șapte. E bine?
-Da
Și m-am apucat veselă să spun povestea. Și la final:
-Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea mea.
-Acu spui Tei iezi?
Credeați că am scăpat? Recunosc, m-a păcălit, am crezut că vom trece la o altă poveste, dar se pare că mai trebuie să spun de câteva ori Capra cu trei iezi.
Copiii voștri au povești preferate pe care le ascultă mereu?
Leave a Reply