Acum un an și ceva scriam că îmi doresc și eu o noapte intreagă de somn. Să mă culc seara și să mă trezesc dimineața de bună-voie, fără întreruperi nocturne.
Andy a fost un bebeluș cu un somn agitat. Când era mic și îl alăptam, se trezea foarte des noaptea. Uneori se trezea și de câte șapte -opt ori. Lua câteva guri de lapte și apoi adormea iar. De cele mai multe ori nu mai știam dimineața de câte ori s-a trezit, iar eu aveam mereu ca un fel de ceață pe ochi, amestecată cu o durere difuză de cap. Tânjeam mereu după somn, ziua visam să vină seara să dorm, noaptea visam că macăr noaptea următoare voi dormi.
După ce a împlinit un an, s-au mai rărit trezirile, dar tot se trezea măcar o dată pe noapte să mai bea lapte. În nopțile bune, reușeam să prind ora 5 dimineața înainte să se trezească pentru lapte, dar niciodată nu trecea o noapte întreagă fără trezire. Același ritual în fiecare noapte: se trezea și cerea lapte. Măd dădeam jos, mă duceam la bucătărie. Turnam apă caldă din termos, puneam laptele, agitam. Mă intorceam în cameră, îi dădeam biberonul, în câteva minute adormeam și eu și el. Toată mișcarea dura mai puțin de 5 minute, dar cumva somnul nu mai era la fel. Intrasem pe pilot automat și aș fi putut să pregătesc biberonul acela cu ochii închiși, dar somnul meu era întrerupt și asta o simțeam în fiecare dimineață.
Acum câteva săptămâni s-a întămplat minunea. M-am trezit într-o dimineață la ora 8 și am constatat că Andy dormea în continuare, liniștit în patul lui. Trecuse prima noapte fără trezire. Nu am îndrăznit să mă bucur, dar parcă ziua aceea a fost mai luminoasă. Parcă am avut mai multă energie, parcă am fost mai calmă, parcă totul era mai simplu și ziua a decurs mai bine.
Au mai urmat alte câteva nopți în care Andy a dormit fără întrerupere și abia după 2 săptămâni încheiate, am avut curajul să recunosc asta cu voce tare. De parcă înainte mi-ar fi fost frică să nu rup vraja și să nu se întoarcă obiceiul neplăcut al trezitului noaptea.
Acum mă trezesc în fiecare dimineață cu capul mai limpede, nu îmi mai este greu să îl ridic de pe pernă, picoarele coboară mai ușor din pat, nu mai simt norul de umbră deasupra capului, nu mai este nevoie să trag de mine să mă dau jos din pat, nu mai simt durerea surdă de cap și oboseala continuă.
Parcă lucrez altfel, mă joc altfel, fiecare zi e mai ușoară și totul a devenit mai roz. Și gândurile parcă circulă mai repede și nu mai stau așa de mult să îmi amintesc ce voiam să fac. Mă concentrez mai ușor, râd mai mult, iar dimineața este o plăcere să mă trezesc. Ba chiar am început și să alerg uneori dimineața, atât de multă energie am. E uimitor ce face somnul din om, ce binecuvântare înseamă o noapte întreagă de somn, fără nicio întrerupere, fără nicio trezire, oricât de mică.
Știu că sunt multe mame de copii mici care citesc ce scriu, știu că unele dintre voi sunteți acolo, în momentul în care vă luptați cu treziri multe dese. Pot doar să vă spun doar să aveți răbdare, că acel moment va veni. Momentul în care puii voștri vor prefera somnul laptelui și nopțile voastre vor fi lungi și liniștite.
Image by Claudio_Scott from Pixabay
Leave a Reply