Ultima redută din viața de bebeluș a fost învinsă! Andy a renunțat la scutec și a făcut trecerea la oliță în mai puțin de câteva zile. Nici nu sperasem că va fi așa ușor, pentru că el este destul de încăpățânat și am mai avut o încercare care a fost un eșec. Acum îmi dau seama că este băiețel mare, din ce în ce mai independent și parcă sunt un pic tristă să văd că orice urmă de bebelușie este lăsată în urmă. Dar mă bucur că am scăpat de această mare pacoste, că de acum stă pe oliță și lucrurile se simplifică mult. Acum câteva săptămâni bifam o altă reușită, momentul în care nu s-a mai trezit noaptea să bea lapte. Nici nu speram că atât de curând voi mai sărbători o nouă victorie din viața de mamă.
Chiar la începutul izolării am fost pusă pe fapte mari și am decis că este momentul să mă ocup de trecerea la oliță, să îl învăț să spună când are nevoie. Părea momentul perfect, din moment ce stăteam acasă și credeam că o să am tot timpul din lume. Din păcate nu a fost chiar așa ușor, pentru că aveam foarte multe de făcut: să lucrez, să mă ocup de copii, de curățenie, să gătesc. După 2 zile în care nu a vrut deloc să facă la oliță și a udat toate hăinuțele și două covoare, am renunțat, pentru că accidentele se întîmplau fix când aveam câte ceva important de lucru, sau când avea Mark activități online și avea nevoie de ajutorul meu.
Apoi a venit vara, lucrurile se așezaseră, am avut o perioadă mai iniștită. Mark avea programul lui cu grădinița online. Și am reînceput din nou, cu mai multă hotărîre, iar după câteva zile rezultatele s-au văzut.

Cum a fost pentru Mark trecerea la oliță?
Nu cred că am scris până acum despre asta pe blog, dar în cazul lui Mark, totul a fost așa de simplu, că mi s-a părut că nu am niciun merit, că a venit de la sine. Mama îmi spusese să îl pun devreme pe oliță, de la vârsta la care poate sta bine în funduleț. Așa că pe la 9 luni l-am pus, ca să știe la ce folosește olița și să se obisnuiască. Îl puneam dimineața când se trezea și după-amiaza, după somnul de prânz. A fost foarte bine, chiar își făcuse o rutină și făcea treaba mare dimineața, așa că rar mai aveam probleme cu acest capitol. Avea scutec oricum, pentru că nu știa să ceară olița. Pe la 2 ani și ceva, educatoarea de la grădiniță ne-a spus că vor face trecerea la oliță cu toți copiii din grupă. Ne-a rugat să îi ducem multe schimburi și chiloței, iar acasă să îi punem chiloței și doar la somn scutec. Îmi amintesc că a făcut o singură dată pe parchet, iar a doua zi la grădiniță, s-a întâmplat un accident de față cu colegii. Apoi a mai scăpat câte puțin, dar cerea olița. În 2-3 zile deja nu mai purta scutec decât la somn.
A doua oară e mai simplu?!?
Având experiența cu Mark, în cazul lui Andy am procedat aproximativ la fel. De pe la 9 luni, când stătea foarte bine în fund și avea stabilitate am început să îl pun pe oliță, să se obisnuiască. Uneori făcea, uneori nu, dar scopul era să se familiarizeze cu olița și să știe la ce folosește. Spre deosebire de Mark, Andy mai mult se odihnea pe oliță. De multe ori făcea imediat ce îi puneam scutecul, spre frustrarea mea. Alt copil, altă experiență.
Chiloțeii
Când ne-am hotărât că este momentul să renunțe la scutec și să facem trecerea la oliță, i-am cumpărat un set de chiloței colorați, cu supereroi. A fost foarte încântat de ei. I-am explicat că va trebui să poarte chiloței în loc de scutec, că de acum va face pipi la oliță și că trebuie să aibă grijă să îl ude pe Spiderman.
Primele zile
Primele zile au fost cele mai grele și am vrut să renunț de 100 de ori. Îl întrebam mereu dacă vrea să facă pipi și îl puneam foarte des pe oliță. Cu toate astea, a scăpat de câteva ori pe el. Astfel a conștientizat că atunci când nu are scutec, se udă chiloțeii și pantalonii și că este neplăcut să fie ud.
Olița
Cu olița a făcut cunoștință acum mult timp. Acum doar a apărut mai des în peisaj. Oricum era fascinat de faptul că are o oliță care arată ca o mică toaletă și care are un buton cu sunete, ce imită zgomotul de tras apa. Am mutat olița într-un loc mai accesibil, unde să o vadă mereu, așa că a apăsat butonul de tras apa de ne săturasem noi de zgomot.

Exemplul fratelui mai mare
Fără să îi cer eu să facă asta, Mark a început să îi explice că trebuie să facă la oliță și să aibă grijă să nu ude chiloțeii. “Când vrei să faci pipi, vii aici la oliță sau o chemi pe mami!” “Băieții mari nu poartă scutec, iar tu nu mai ești un bebeluș! Acum purtăm amândoi chiloței!”
Primele rezultate și cum a început să facă la oliță
După două zile în care l-am pus la oliță cam din oră în oră, într-un moment de neatenție s-a udat tot. Nu i-a plăcut senzația, nu i-a plăcut că l-a udat pe Spiderman. I-am explicat că de acum trebuie să îmi spună că vrea să facă la oliță și eu îl ajut. Nu l-am certat, nu l-am făcut de râs. Apoi l-am lăsat să văd ce se întâmplă. Data următoare m-a strigat când scăpase puțin în chiloței. L-am dus repede la baie și a continuat să facă în oliță. L-am felicitat toți și l-am încurajat pentru că ne-a spus (oarecum) la timp. Știam că primul pas spre trecerea la oliță a fost făcut.
Jocuri
Seara am făcut o piesă de teatru în care toate personajele făceau pipi la oliță și erau vesele că nu mai au nevoie de scutec. “Unde facem pipi?””La oliță”. Fiecare personaj se așeza pe oliță, apoi trăgea apa și toți prietenii lui îl felicitau.
Marea reușită
Cam în a 4-a zi, l-am auzit strigând prin casă: “Mami, repede! Fac pipi la oliță” Și asta a fost prima dată când a cerut la oliță și de atunci cere când are nevoie.
De fiecare dată când plecăm de acasă, am grijă să îl pun pe oliță și iau la mine schimburi, iar la somn încă îi mai pun scutec. Uitându-mă acum în urmă, nici nu îmi vine să cred cât de repede a mers tot procesul și îmi pare rău un pic că nu am insistat mai mult acum câteva luni.
Indiferent când vă hotărâți să începeți trecerea de la scutec la oliță, important este să aveți răbdare, să nu îi certați, să nu îi faceți de râs și să fiți alături de ei. Iar dacă vedeți că nu aveți rezultate după o săptămână, mai așteptați, dar nu abandonați.
Pentru copiii voștri cum a fost trecerea la oliță?
Pustiul meu mic are aproape 2 ani si 9 luni. Cand a facut 2 ani si 7 luni, varsta la care fratele mai mare scapase deja de scutec si ziua si noaptea si cand am realizat ca in toamna la gradinita de stat nu il primesc cu scutec s-a cam instalat panica. Ii tot aratam olita sau reductorul… El nu si nu…. Cum a dat putin caldura, cam acum o luna am scos recuzita de chilotei cu fulger mcqueen. Da…. Eroii preferati sunt solutia salvatoare. Si am inceput sa il pun din ora in ora pe olita. A facut o sigura data pe el in prima zi si inca o data in a doua zi. Atat. La somn inca ii puneam, si vazand ca este scutecul uscat la trezire mi-am incercat norocul..in ziua 3 somn de pranz fara scutec. Succes total. Fiind aceeasi situatie si noaptea spre imensa mea surprindere mi-am luat inima in dinti si am zis gata cu scutecele DE TOT. Si mare mi-a fost uimirea ca functioneaza. Robert al meu e baiat mare. La 2 ani si 8 luni am scapat in 6 zile de scutec inclusiv la somn. Un singur accident nocturn a avut la somn… In seara in care a mancat si pepene si a baut si lapticul de culcare 😂😂. In rest niciun alt accident. Cere inclusiv afara sa isi faca nevoile. Am achizitionat deja celebra potette si ne bucuram ca a mai trecut o etapa a bebelusiei. Nostalgie combinata cu bucurie. We’ve got big boys now!!
Super ! Bravo lui, chiar e baiat mare!
Si eu am observat ca are scutecul uscat dupa somn, dar il mai las asa o vreme.