Archives for August 2020

Pentru mine, Castelul Corvinilor de la Hunedoara a fost mereu un loc încărcat de legendă, care mi se părea desprins din cărțile cu povești cu balauri și cavaleri. Nu am avut ocazia să ajung niciodată în anumite zone din România, așa că pentru mine, vacanța de la Sibiu a fost plină de locuri pe care le-am văzut pentru prima dată.

Exceptând Sibiul pe care l-am vizitat de multe ori și care îmi place extrem de mult, am ajuns aproape în fiecare zi în alt loc nou, în care nu mai fusesem înainte. A fost și cazul Castelului de la Hunedoara, care după cum vă spuneam, mi s-a părut mereu un loc impresionant, datorită zidurilor înalte dar și pentru că este una dintre cele mai bine păstrate fortificații din România.

Citeste in continuare

În prima zi de vacanță la Sibiu, ne-am trezit devreme și am plecat în prima excursie din vacanță. În jurul Sibiului sunt multe biserici fortificate și castele vechi, de aceea a fost nevoie să alegem ce urma să vedem. Cel mai mult ne doream să vedem Abația Cisterciană de la Cărța, singura biserică cisterciană de pe teritoriul României, care a fost construită în anul 1202 și îmbină stilul romanic cu cel gotic. Așa că satul Cârța a fost prima noastră destinație.

Citeste in continuare

În prima clipă în care a respirat singur, nu a scos nici un sunet. Și asta m-a panicat tare. A început apoi imediat să plângă și de atunci a plâns mereu în primul an. Am vrut să îl țin la piept să îl alăptez, dar el voia să doarmă. A dormit două ore, apoi s-a trezit plângând de foame. L-am pus la piept și a tras hotărât, cu putere. De atunci nu a mai vrut să coboare din brațele mele și în primul an de viață a dormit puțin, cu multe pauze și mai mult la mine în brațe decât în pătuț. Plângea tare și mult atunci când plecam de acasă și îl lăsam în grija altcuiva și foarte rar adormea fără mine.

Citeste in continuare

Tocmai ne-am întors de la Sibiu, unde am petrecut o vacanță de o săptămână. Am vizitat Sibiul și am făcut câteva excursii în imprejurimi, ne-am odihnit și ne-am încărcat bateriile cu ultimele zile de vară. 

Anul ăsta a fost un an atipic din punct de vedere al călătoriilor și vacanțelor, dar chiar dacă în iunie nu aveam nicio speranță legată de vacanță și concediu, am reușit să avem parte de un concediu minunat. În iulie am petrecut aproape 10 zile la mare, dar parcă ne mai doream o ieșire din București. Anul trecut plănuisem un road trip prin țară, cu copiii după noi, dar ne-am dat seama că ar fi fost imposibil pentru că Andy era încă mic și plângea uneori în mașină. În plus, ar fi fost complicat să strângem bagajele în fiecare dimineață și seara să le desfacem în alt loc. Cu doi copii mici, ideea de road trip în care să mergem dintr-un oraș în altul, a rămas doar un plan pe care l-am amânat până atunci când aveam să ne simțim pregătiți.

Citeste in continuare

Devenind mamă, am învățat să fiu o altă persoană: mai tolerantă, mai iubitoare. Alături de ei am învățat ce inseamnă cu adevărat să iubești. Dragostea de mamă este un sentiment pe cât de intens, pe atît de delicat, ca grija pe care le-o port. Iar grija pentru ei este primul gând cu care mă trezesc dimineața și ultimul gând cu care mă culc seara.

Citeste in continuare

“Iulie 2020. Ora 7 dimineața. Sună alarma, deschid ochii: altă zi, aceeași poveste. CORONAVIRUS. Astăzi sunt iar de garda pe sala de CORONAVIRUS, iar voi sta 7 ore în costumul de austronaut, iar termin ziua cu senzația de murdărie, ochelarii aburiți la fiecare 5 minute, viziera deja e tocită de la cât am folosit-o, am mirosul de spirt impregnat în nări și în pielea corpului. Voi termina ziua cu aceeași intrebare: oare am scapat și azi de vreo posibilă contaminare cu COVID 19, ținând cont că tot văd în fiecare zi pacienți suspecți?

Citeste in continuare

Pentru părinții de copii mici, viața gravitează în jurul copiilor și totul pare uneori un șir nesfârșit de scutece schimbate, de plimbări cu copilul în brațe prin casă, de plânsete care par că nu se mai termină.

De dimineață pînă seara ești mereu în priză și parcă niciodată nu ai suficient timp să răspunzi la toate nevoile copilului. Pînă într-o zi în care constați că totul a devenit mai ușor, că parcă ai ceva timp și pentru tine. Omuleții parcă au crescut un pic și nu mai depind de tine sută la sută.

Și atunci îți dai seama că bebelușii nu mai sunt bebeluși, ci au devenit copii care cresc, așa cum ai vizat tu că se va întămpla.

Citeste in continuare

Dacă m-ar trezi cineva noaptea din somn și m-ar întreba ce culoare aș vrea să port când mă trezesc, răspunsul ar fi doar unul: roșu. Sunt multe motive să porți roșu: este feminin, este seducător, este pasional, este mereu la modă. Îmi place roșu de când mă știu. Când eram mică, roșu era culoarea mea preferată. Voiam ca toate hainele mele să fie roșii: fuste, rochițe, bluze, orice. Chiar și treningul cu care mă jucam afară era roșu. La un moment dat am primit niste ghetuțe rosii care mi-au placut atât de mult, încât în prima seară am vrut să dorm încălțată cu ele.

Citeste in continuare

Ziua unor părinți care merg la plajă cu doi copii este plină de adrenalină și neprevăzut. Din primul moment al zilei în care te trezești și începi să pregătești bagajul de plajă care mereu este mare și pare că ai împachetat toată casă, până în momentul în care ai băgat copiii în pat, spălați, hrăniți și pupați, totul este trăit la maximă intensitate, cu motoarele turate și atenția atent distribuită în toate cele patru zări. 

Poate că exagerezi uneori, atunci când iei la plajă cam tot ce ai putea avea nevoie, de la prosoape, creme de plajă, tricouri cu protecție UV, apă, gustări, jucării pentru plajă, colac sau aripioare pentru înot și terminând cu o carte pentru tine, pe care nu apuci măcar să o deschizi.

Poate că exagerezi atunci când le spui de 10 ori să stea cuminți să îi ungi cu cremă de plajă, să nu se mai urce cu picioarele pline de nisip pe prosop, să aibă grijă să nu își pună nisip în cap, să stea mai mult la umbră sau să își pună șapca. 

Citeste in continuare