Ziua unor părinți care merg la plajă cu doi copii este plină de adrenalină și neprevăzut. Din primul moment al zilei în care te trezești și începi să pregătești bagajul de plajă care mereu este mare și pare că ai împachetat toată casă, până în momentul în care ai băgat copiii în pat, spălați, hrăniți și pupați, totul este trăit la maximă intensitate, cu motoarele turate și atenția atent distribuită în toate cele patru zări.
Poate că exagerezi uneori, atunci când iei la plajă cam tot ce ai putea avea nevoie, de la prosoape, creme de plajă, tricouri cu protecție UV, apă, gustări, jucării pentru plajă, colac sau aripioare pentru înot și terminând cu o carte pentru tine, pe care nu apuci măcar să o deschizi.
Poate că exagerezi atunci când le spui de 10 ori să stea cuminți să îi ungi cu cremă de plajă, să nu se mai urce cu picioarele pline de nisip pe prosop, să aibă grijă să nu își pună nisip în cap, să stea mai mult la umbră sau să își pună șapca.
Poate că pari o mamă rea când le spui să mai iasă din apă, să mai stea și pe prosop, când le propui un joc sperând să îi convingi să stea liniștiți măcar un pic sub umbrelă.
Poate pari un pic exagerată când vei ridica puțin vocea încercând să aplanezi o ceartă pe jucării sau pe biscuiți, încercând să menții o atitudine zen de divă, dar terminând cu o privire încruntată aruncată către ei.
Dar e normal, că așa suntem noi mamele. Atunci când terminăm de dat cu cremă, când nu auzim pe nimeni care cere ceva de ronțăit, când nu e nicio ceartă pe camionul de nisip, când nimeni nu mai vrea încă o găleată cu apă adusă din mare, când nimeni nu întreabă cât mai e până intrăm iar în apă, înseamnă că am uitat copiii acasă.
Poate că mersul la plajă cu doi copii nu este glam, dar mersul la plajă cu copiii înseamnă multe răsete, multă joacă, bălăceală, chicoteli și pupăceli.
Îmi place să mă joc cu ei, să râdem, să îi gâdil, să explorăm, să îi ascult cum pun întrebări toată ziua, să ne bucurăm împreună de toate lucrurile pe care le descoperă. Zilele petrecute la mare au fost o bucurie pentru ei: am făcut castele de nisip, am adunat scoici, am alergat pe plajă, au înâlțat zmeul împreună cu tati și ne-am bălăcit mult. Mie îmi place să înot, îmi place apa, iar când eram mică stăteam numai în apă. Așa că nu pot să refuz atunci când ei îmi cer să mai intrăm din nou în apă, să îi arunc în sus, să facem un trenuleț și eu să îi trag prin apă, să ne stropim.
Altă dată preferam să stau pe plajă liniștită, să citesc și să mă bronzez frumos. De când sunt ei în viața mea, am redescoperit plăcerea de a mă juca alături de ei. Cât am stat la mare am făcut multe castele de nisip, am adunat scoici și am cărat zeci de găletușe cu apă. Au fost momente în care oboseam și ceream o pauză de stat pe șezlong, dar cele mai frumoase momente au fost cele în care ne-am jucat cu ei. Am avut și momente de liniște atunci când mergeau în apă cu soțul sau când înălțau cu el zmee, dar parcă mă plictiseam singură pe șezlong, fără râsetele lor. Când se întorceau din apă, îi auzeam de departe cum strigă de bucurie: “Mami, mami! Tati m-a aruncat în apă!” “Și pe mine!” Și vacanța mea reîncepea iar să fie plină de veselie.
Ziua unei mame cu doi copii la plajă nu este glamuroasă, de fapt nu seamă două zile una cu alta și nu seamănă cu ceea ce știai tu odată că înseamnă “la plajă”. Dar la final de zi, când îi vezi mândri de castelul pe care l-ați construit împreună, de scoicile pe care le-ați adunat, de zmeul înălțat și vezi bucuria din ochii lor, știi că aceea a fost o zi perfectă la plajă. Când îi săruți de noapte bună și adorm imediat ce au pus capul pe pernă, răpuși de oboseală, dar cu zâmbetul pe buze, atunci știi că ai avut o zi extraordinară la plajă.
Poate am avut momente în care mi-am dorit un pic de liniște, să îmi mai trag sufletul, să mă țin de mână cu soțul și să ne privim în ochi fără să ne spunem nimic. Poate că au fost momente în care le-am invidiat pe fetele din jur, care citeau toată ziua sau își făceau poze. Poate că mi-am dorit și eu ca prosopul meu să nu fie mereu plin de nisip și să nu aud atât de des: “Mami, nu găsesc lopățica!”.
Dar nu aș da toată bucuria și gălăgia pe care o aduc cei mici pentru toate cărțile citite pe plajă și pentru tot bronzul obținut în liniște. Pentru că îmi place mult să râd alături de ei, să mă bucur de bucuria copilăriei lor.
Pentru că cea mai frumoasă zi la plajă este cu ei, încărcați de papornițe și cu nisip pe prosop.
Leave a Reply